OTP pierde un proces ANPC cu efecte erga omnes (pentru toţi)

Tribunalul Bucureşti a dat câştig de cauza Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) într-un proces împotriva OTP Bank România, privitor la clauzele abuzive în contractele de credit de nevoi personale garantat cu ipotecă. Decizia are efect ergo omnes (adică se aplică tuturor contractelor de tipul respectiv). Suntem la o distanţă de aproape 4 ani de la declanşarea proceselor colective contra băncilor care aveau clauze abuzive în contractele cu consumatorii. Marea majoritate a acestor procese sunt deja finalizate cu decizii irevocabile ale instanţelor, favorabile consumatorilor.
Acele clauze pe care le-am atacat că fiind abuzive sunt evacuate din contracte în acest moment, iar băncile pirite au devenit debitoare ale consumatorilor, fiind obligate să restituie, cu titlu de plata nedatorată, toate sumele încasate în baza clauzelor declarate abuzive. În fapt, procesele colective de care vorbim au implicat cam 3000 de persoane (la care se adaugă un număr de 10-12.000 de alte procese, colective sau individuale, care s-au organizat pe baza modelului setat de noi în anul 2010). O picătură într-un ocean, căci în anul 2010 erau peste 5,4 milioane de persoane în contracte de retail cu băncile, în timp ce în 2013 mai rămaseră încă trei milioane de persoane. Restul acesta imens de consumatori sunt obligaţi, în continuare, să suporte efectele clauzelor abuzive, deşi art. 6 din Legea nr. 193/2000 dispune că, odată constatat caracterul abuziv al unor clauze în contracte, aceste clauze nu mai au efect faţă de consumator.
Din perspectiva Directivei UE 93/13 (mai ales art. 7 din Directiva) şi a jurisprudenţei CJUE dată în aplicarea şi interpretarea Directivei, această situaţie este de-a dreptul bizară (deşi noi suntem, totuşi, obişnuiţi cu conceptul de relativitate a efectelor hotărîrii judecătoreşti).
Multe cauze soluţionate la CJUE, dintre care cele mai recente sunt cauza J. C. Camino şi cauza M. Aziz, statuează că dreptul procedural intern nu poate conduce la o situaţie în care drepturile conferite de directiva consumatorilor să fie direct sau indirect invalidate.
Dacă acesta ar fi efectul, atunci o astfel de normă procedurală internă trebuie înlăturată de la aplicare (art. 148 alin. 2 Constituţie). Or, ceea ce principiul relativităţii efectelor hotărîrii judecătoreşti impune şi predicatorii acestuia propavaduiesc este, în acest domeniu, tocmai invalidarea drepturilor consumatorilor de a nu fi afectaţi de clauze
abuzive.
A se observă că eu nu contest principiul relativităţii efectelor hotărîrii judecătoreşti. Există însă situaţii, cîştigate deja dreptului românesc, cînd o hotărîre judecătorească are efecte fie faţă de o colectivitate, fie faţă de toată lumea. Exemplele cele mai la îndemână sunt din contenciosul administrativ. Nu înţeleg de ce se refuză acest efect în domeniul clauzelor abuzive, unde există şi texte exprese, şi jurisprundenta a CJUE care obligă la
extinderea erga omnes a efectului constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractele tip. Singurele „explicaţii” sunt conjuncturale: dacă s-ar acceptă acest efect,
băncile vizate ar pierde. Trist. Autorităţile şi ONG-urile bancare prefer perpetuarea unui abuz, pentru că a face dreptate în acest domeniu ar însemna falimente de bănci. Şi, nu-i aşa, aceste corporaţii sunt prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze.
De 23 de luni, în România există prevederi legale prin care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau asociaţiile de consumatori de profil semnificative pot cere instanţelor să elimine clauzele abuzive din toate contractele preformulate în care acestea se găsesc, şi nu doar din cele ale reclamanţilor.
La scurt timp după modificarea legii, ANPC a chemat în instanţa opt bănci locale (în zece procese), după reclamaţii anterioare de la clienţi. După mai bine de patru ani în care a primit petiţii pe bandă rulantă de la consumatori, Protecţia Consumatorului ştia foarte bine ce e în contractele bancare, mai ales că a şi câştigat procese în urmă unor reclamaţii, fără că acestea să aibă efecte erga omnes.
Pentru că au avut în spate un proces verbal de constatare, litigiile au fost repartizate secţiei de contencios-administrativ a Tribunalului Bucureşti, deşi speţe identice au ajuns anterior la secţiile civile ale instanţelor din ţară. Adică trebuie alţi judecători care să spună care judecători ar trebui să judece, timp în care nu se judecă, şi astfel se mai pierde şi mai mult timp. Timp în care debitorul român e posibil să plătească rate umflate la
credit, pentru nişte clauze care ar putea fi declarate abuzive, cu riscul executării silite, dacă nu îşi mai pot plăti ratele.
Situaţia prezentată în acest dosar se va repetă probabil şi în celelalte dosare, aşa cum am văzut în cazul primelor declinări de competenţă, dacă nu se va lua o decizie pe cale administrativă. Amânarea repetată a acestor dosare foarte impotante pentru sute de mii de debitori români are o explicaţie în încâlceală de la Ministerul Justiţiei, care a promis băncilor şi şi-a asumat în faţă Fondului Monetar Internaţional un Tribunal Specializat în Bucureşti care să judece şi litigiile pe clauze abuzive, pentru a se obţine rezultate uniforme, chit că procesele pe noul Cod de procedura civilă produc efecte erga omnes.
 

 
Document: Hotărâre 4053/2015 28.05.2015
Nr. unic (nr. format vechi) :            1408/2/2015 


Sursa:
Cabinet Av. Coltuc
Bucuresti, sector 5, Romania str. Calea Rahovei, nr. 266-268,
Electromagnetica Business Park, corp 60, et. 2, cam. 8
www.coltuc.ro