Pictoriţă ca-n PlayBoy expune la Senat Nudurile exconstănţencei sunt îmbrăcate

Expozitia pictoritei Andra Ponomarenco, care va avea loc miercuri, la ora 11.30, la Palatul Parlamentului, este organizata de Comisia pentru Egalitate de Sanse de la Senat. "Cred ca e foarte potrivit ca tocmai Comisia pentru Egalitate de Sanse organizeaza expozitia pentru ca multa lume crede despre mine ca nu-s decat o pipita blonda care are pe cineva cu bani in spate. Chiar daca i-a impresionat un tablou de-al meu, cand ma vad parca scade valoarea tabloului".

Andra Ponomarenco a fost descoperita pe Facebook. Acolo au gasit-o si criticii cunoscuti de arta, acolo au gasit-o si cei care i-au cumparat si ii cumpara tablourile, impresionati de emotia transmisa de pictura ei. Picteaza doar de un an. Cate 18 si 20 de ore pe zi, tablou dupa tablou, fara oprire. Nu a facut nici o scoala de arta, pentru ca niciodata nu si-ar fi inchipuit ca e in stare sa picteze. La 30 de ani a pus mana pentru prima data pe pensula si nu s-a mai oprit. A invatat totul singura, din instinct. Unul din criticii de arta ai "Romaniei Literare", Petre Tanasoaica, spune despre ea: "Când te apuci brusc de acest lucru, la 30 de ani, cu o fervoare ieşita din comun, poţi să-ţi închipui, printr-o supraevaluare a eu-lui, că eşti genial". Ce crede ea despre ea puteti citi mai jos:

1. Cum de ai inceput sa pictezi? De ce asa tarziu, la 30 de ani, fara sa fi desenat niciodata, nici macar in copilarie?

Am fost maritata 8 ani in Constanta, apoi m-am indragostit, am divortat si m-am mutat la Bucuresti. Aici nu cunosteam pe nimeni. Mi-a parut foarte rau de ce s-a intamplat, m-am izolat, nu mai simteam nevoia sa ies din casa, nu mai simteam nevoia sa vorbesc cu nimeni, ma salbaticisem. Depresia mea era din ce in ce mai adanca. Intamplarea a facut ca intr-una din foarte rarele dati cand am iesit din casa, sa intalnesc prin intermediul designerului Razvan Ciobanu un pictor. I-am cerut un tablou, mi-a spus ca nu poate sa-mi dea, si atunci l-am intrebat daca nu poate sa-mi dea o panza si niste culori. Am facut primul tablou si am fost socata.

1. Si de atunci nu te-ai mai oprit?

Nu, am pictat in continuu. N-am avut curaj sa arat ce pictam aici, nu credeam ca se poate. Putinilor oameni carora le-am aratat imi se spuneau ca nu am Facultate de Arte. Le-am pus atunci tablourile in galerii virtuale din strainatate si comentariile au fost minunate, iar faptul ca am vandut mai multe mi-a dat curaj. Am pus picturile mele pe Facebook si tocmai aici, in Romania, unde nu avusesem curajul sa le expun, s-au vandut cel mai bine.

1. Dar nu crezi ca ai fi mult mai buna daca ai face si o scoala de pictura?

Eu citesc in continuu despre pictura, criticul petre tanasoaica, care din prieten in prieten pe Facebook a ajuns sa-mi vada lucrarile, ma ghideaza. Dar nu-mi permit la ora actuala sa fac o scoala. Contrar aparentelor, eu traiesc din pictura, nu-mi permit sa stau sa studiez la Facultate ore in sir cum pica lumina pe un obiect, cand eu am o comanda de un tablou de onorat, din care fac bani cu care imi intretin familia, mama si pe mine. Dar o sa fac o scoala si am de gand s-o fac la Paris, Londra sau Sankt Petersburg.

4. Cum ai ajuns sa expui miercuri, la ora 11.30, la Senat, in Palatul Parlamentului?

Din prieten in prieten pe Facebook, Lia Olguta Vasilescu mi-a vazut picturile. Mi-a scris cat i-au placut si m-a intrebat unde expun si daca nu as vrea sa expun la Senat. M-am bucurat si am spus Da. Si cred ca se potriveste asa de tare ca expozitia e organizata de Comisia pentru Egalitate de Sanse, pentru ca multa lume crede despre mine ca nu-s decat o pipita blonda care are pe cineva cu bani in spate. Chiar daca i-a impresionat un tablou de-al meu, cand ma vad parca scade valoarea tabloului.

1. Da, multa lume cand iti vede poza spune ca arati ca o vedeta Playboy. Dar tu ai pictat foarte putine nuduri. Iar nudurile tale parca sunt toate "imbracate"..

Da, am putine nuduri. Singurul "nud" mai explicit, in care se vad niste sani, este un tablou pe care l-am pictat pentru o clinica de chirurgie estetica. Dar eu in general m-am axat mai mult pe fata. Pe ce-mi transmit oamenii pe care-I intalnesc si intalnesc oameni tristi, oameni indurerari, oameni aroganti. Poate nu am pictat nuduri si pentru ca nu am trecut printr-o perioada patimasa, ci foarte grea. Seria mea cea mai "despuiata", ca spun asa, e si cea mai trista.

Sursa: Realitatea.net