Pictura zilei „Evreul” de Ştefan Luchian

Născut la Ştefăneşti, un sat din judeţul Botoşani, Ştefan Luchian, denumit poetul plastic al florilor, a reflectat în picturile sale numeroase stări sufleteşti şi a sincronizat arta românească cu modernitatea europeană. O parte din lucrările importante din creaţia pictorului sunt expuse la Muzeul Zambaccian din Bucureşti.

Dacă peisajul sau compoziţiile cu personaje se regăsesc constant în opera lui Luchian, trebuie remarcat că limbajul plastic al artistului se va închega în ultima perioadă de creaţie, când raportul principalelor genuri abordate este îndreptat spre pictarea florilor. Luchian a iubit florile şi le-a pictat poate mai mult decât oricare alt pictor român, lăsându-se fermecat de coloritul lor, de delicateţea şi prospeţimea lor. Stările pictorului sunt conţinute în dialogurile dintre culori, care se pot desfăşura în surdină sau pot fi răsunătoate prin contrastele lor.
 
Portretele de oameni – florărese, spălătorese, tăietori de lemne, lăcătuşi – realizate în număr semnificativ, au valoarea de a reprezenta o categorie socială. În „Evreul”, semnat dreapta jos, cu negru, Luchian, bătrânul cu barba albă, nasul roşu, obrajii rumeni şi umerii gârboviţi, pare cufundat în gânduri, dar, în acelaşi timp, sugerează bunătate şi voioşie. Fruntea largă, uşor luminată în partea de sus, ochii jucăuşi, rotunzi ca două bile, ce strălucesc de şiretenie şi isteţime, linia subţire a buzelor, barba puternic luminată, umerii puţin strânşi - toate aceste elemente exprimă personalitatea dinamică a unui bătrân plin de haz.
 
Sursa foto: Wikipedia