Poetul născut la Cobadin. Virgil Teodorescu-15 iunie 1909. Ce operă impresionantă are

 
Literatura română consemnează ca astăzi, la 15 iunie 2016, poetul Virgil Teodorescu, ar fi împlinit 107 ani. Și pentru asta, cel puțin, trebuie să ne amintim de poetul, scriitorul și dramaturgul Virgil Teodorescu.
 
Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța - d. 24 iunie 1987, București) a fost un poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă.
A fost membru corespondent al Academiei Române și a făcut parte din grupul suprarealist român.
 
S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere și Filozofie din București, pe care o termină în 1935. Debutul literar are loc în 1928 în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareș. În 1932 editează la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii '40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist. Scrie poezii în limba română și în limba franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit "leopardă". A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România între 1974 și 1978.
În paralel cu opera sa, a tradus din numeroși autori precum Guillaume Apollinaire sau George Gordon Byron.
 
Poezii și poeme în proză
Poem în leopardă, Les Editions de L'oubli (Editura Uitării), București, 1940 (exemplar unic cu stilamancii de Dolfi Trost, ilustrat cu harta Leopardiei și un glosar)
Diamantul conduce mâinile, Colecția suprarealistă, București, 1940 (manuscris, în colaborare cu Dolfi Trost și Paul Păun)
Blănurile oceanelor, Editura "Tiparul Universitar", Colecția suprarealistă, București, 1945 (cu două reproduceri de Wolfgang Paalen)
Butelia de Leyda, Colecția suprarealistă, București, 1945 (cu 4 lovaje după un brevet de Paul Păun)
Au lobe du sel (La lobul sării), Colecția Infra-Noir, București, 1947

La provocation (Provocarea), Colecția Infra-Noir, București, 1947
Scriu negru pe alb, București, 1955
Drepturi și datorii, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1958
Semicerc, Editura pentru literatură, București, 1964
Rocadă, Editura pentru literatură, București, 1966
Corp comun, Editura tineretului, București, 1968
Blănurile oceanelor și alte poeme, antologie, Editura pentru literatură, București, 1969 (copertă executată de autor)
Vîrsta cretei, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1970 (cu prefață de Al. Protopopescu și un portret al autorului de Marcela Cordescu)
Repaosul vocalei, Editura Eminescu, București, 1970

Poemul întîlnirilor, Editura Eminescu, București, 1971 (coperta după o idee a autorului)
Ucenicul nicăieri zărit, Editura Albatros, București, 1972 (copertă și ilustrații de Mihai Sînzianu)
Sentinela aerului, Editura Eminescu, București, 1972 (copertă de Petre Hagiu)
Heraldica mișcării, Editura Eminescu, București, 1973 (copertă și ilustrații de Mihai Gheorghe)
Poezie neîntreruptă, Colecția Biblioteca pentru toți, Editura Minerva, București, 1976 (prefață de Nicolae Balotă)
Repos de la voyelle, Editura Eminescu, București, 1976 (ediție bilingvă, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin)
Ancore lucii, Editura Eminescu, București, 1977
Armonia contrariilor, Editura Cartea Românească, București, 1977
Culminația umbrei, Editura Cartea Românească, București, 1978 (copertă de Victor Feodorov)
Legea gravitației, Editura Junimea, Iași, 1979
Cît vezi cu ochii, antologie îngrijită de autor, Editura Eminescu, București, 1983
Un ocean devorat de licheni urmat de Poemul regăsit cu șase silamancii, Editura Cartea Românească, București, 1984
Proză și eseu
Critica mizeriei, în colaborare cu Gellu Naum și Paul Păun, Colecția suprarealistă, București, 1945
Spectrul longevității. 122 de cadavre, în colaborare cu Gellu Naum, Colecția suprarealistă, București, 1946
L'Infra-Noir (Infranegrul), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun și Dolfi Trost, Colecția Infra-Noir, București, 1947
Éloge de Malombre (Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun și Dolfi Trost, Colecția suprarealistă, București, 1947
Teatru
Pisica de mare, piesă într-un act, 1953
Dreptatea mării, piesă pentru teatrul de păpuși, 1976.

Sursa text: wikipedia
Sursa foto: poezii.com