Tristețe Polițistul-erou Tomiță Lazăr, înmormântat
Tristețe: Polițistul-erou Tomiță Lazăr, înmormântat
25 Jul, 2015 14:28
ZIUA de Constanta
3003
Marime text
Ieri, cu o zi înainte de înmormântare, foarte mulți colegi, unii îmbrăcați în uniformă, alții în civil, au venit cu flori și coroane și au aprins lumânări pentru sufletul lui Tomiță Lazăr. Marcați de cele întâmplate, colegii polițistului
au spus că „oameni ca el se nasc o dată la 200 de ani”.
Funeraliile au avut loc azi, de la ora 11.30. La înmormântare sunt prezenţi mulți colegi de la Serviciile pentru Acțiuni Speciale din țară, dar și din alte structuri.
Colegii polițistului fac în continuare o anchetă în cazul morții sale, ei considerând că a fost vorba și despre un accident de muncă. Chiar dacă nu era în misiune și nici în timpul serviciului, comisarul șef Lazăr a salvat o viață, chiar dacă este vorba despre fiica sa. Ar fi sărit în apă după oricine. „Este în desfășurare o anchetă și se analizează, împreună cu reprezentanții IGPR, dacă nu este vorba despre un accident de muncă, în condițiile în care a fost vorba de o misiune de salvare a unei vieți, chiar dacă este vorba despre fiica dumnealui și chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat în timpul serviciului”, au spus reprezentanţi ai IPJ Vrancea.
„Tomiță Lazăr, nemuritorul nostru prieten și coleg”
Ion Apostu, coleg cu Tomiță Lazăr a scris o poezie în memoria acestuia, pe care a postat-o pe pagina sa de Facebook.
Din dragoste de tine...Siretul te-a răpit,
Te cunoştea demult, te-a vrut ca pe un frate!
Acum şi el regretă c-a fost, totuşi, pripit...
Îl macină durerea... văzând cele-ndurate.
*
Te-a vrut nemuritor...din dragoste de tine,
Te-a vrut să-i fii un prieten, alăturea, confrate.
Te-a îndrăgit Siretul şi a crezut că-i bine
Să-l însoțeşti pe calea-i ...în clipe întristate.
*
Cred că-i spusese Putna, de-a ta copilărie,
Cum ai crescut la Coza, mai falnic ca un brad!
C-ai fost frate cu codrul şi iubitor de glie,
Că muntele ți-a fost... supremul camarad.
*
Te plânge lumea toată, te plâng a' tale flori,
Te plânge Mureşul... prin ochii soaței tale.
Te plângem, cei rămaşi, de-a' tale stinse zori,
Te plânge-ntreaga Vrance, se clatină de jale!
*
Te-ai ridicat la Ceruri... alăturea de îngeri,
Şi n-a ştiut nici Domnul, nimic nu prevestea!
Lăsat-ai după tine...durere, chin şi plângeri,
La nunta fiicei tale, căzut-a marea stea.
*
Să nu ne uiți, Tomiță, nici noi nu vom putea,
Să pui o vorbă bună, de noi, la Dumnezău!
Şi roagă-L să ne ierte, iertarea să ne-o dea,
La toți ce n-am avut...vreodat' sufletul TĂU!
Sursa: monitorulvn.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii