Poveste tristă de viață. O tânără de nici 20 de ani din județul Constanța, răpusă de o maladie incurabilă. Ce mesaj le-a transmis aceasta femeilor

O tânără ce urma să să împlinească 20 de ani din județul Constanța s-a stins din viață răpusă de o boală incurabilă. 

Aceasta a aflat că suferă de cancer de col uterin în timp ce era însărcinată și urma să aducă pe lume un băiețel. 

Două fetițe au rămas fără mamă. 

În speranța că povestea ei va fi o lecție pentru toate femeile, Elisabeta Mihaela a scris prin ce a trecut, iar la final încă spera să se facă bine și să își vadă fetițele mari. 

Din păcate, boala nemiloasă a răpus-o și s-a stins în urmă cu doar câteva zile. 

Bună ziua . Haideți să va spun povestea mea. Mă numesc Elisabeta Mihaela. Am 19 ani și 11 luni. Am o fetiță de 3 ani și 7 luni din prima mea relație de concubinaj. Însă acum sunt căsătorită de 2 ani și 6 luni cu cel mai minunat om și avem o fetiță de 1 an și 3 luni. Bun, să va povestesc de cum am aflat de boală mea CANCER COL UTERIN. Pe la sfârșitul luni August 2017 am rămas însărcinată. Am aflat în septembrie la început, eram atât de fericită că urma să mai am un bebe încât am plâns de bucurie, simțeam că este băiat și tuturor spuneam că o să am un băiat.

În septembrie pe 2 soțul meu plecase în afară dar s-a întors la începutul lui octombrie. Eu am mers imediat la control să fiu sigură că totul este bine. Medicul meu mi-a garantat că sunt bine și că sarcina decurge bine. În luna octombrie am început să am dureri extrem de mari de coloană, burtă și sângerari. Fără algocalmin nu îmi trecea și începuse să îmi iasă un ganglion limfatic dar noi nu știam ce este și acela mă durea foarte tare. Mi-am făcut o programare la medicul meu să vedem ce se întâmplă pe data de 25.10.
 
Mi-a zis că copilul este bine numai că este în pic cam dezvoltat pentru săptămânile lui ba chiar își ducea mânuța la ochi, dar mi-a mai spus și că am niște mici chegulețe în placentă dar a zis că nu este problemă că le elimin pe parcursul sarcinii, și să îmi fac un eco la rinichi că posibil de la ei mă doare coloana așa tare. Bun, toate astea se întâmplau în jurul orei 16. La ora 18 am vrut să merg neapărat la doctorul de familie că aveam dureri foarte mari să îmi facă o injecție. Am ajuns la el. Mi-a făcut eco la rinichi și mi-a zis că nu are cum să mă doară de la rinichi, apoi a vrut să îl vadă și el pe bebe în timp ce se uită la el a rămas uimit și m-a întrebat dacă știu că eu am hemoragie în placenta copilului și am spus că nu și că nu e posibil că mai devreme era totul bine.
 
Mi-a dat trimitere la urgență la altă doctoriță pe care eu o cunoșteam foarte bine de la amândouă fetițe. Dimineață m-am dus la ea. Am ajuns și m-a urcat imediat pe capră nici măcar nu a apucat să mă deschisă cu acele fiare că a început să țâșneasca sângele. A zis că îmi ia o biopsie și o face de urgență. M-a internat am stat o săptămână pe tratament. Ea i-a spus soțului meu că sunt suspectă de cancer dar mie nu mi-a spus nimeni nimic. Când mi-a dat drumul acasă, aveam o discuție cu soțul meu și el s-a scăpat și mi-a spus.

 
Am simțit un gol în inima și m-am gândit doar că îmi vor rămâne fetițele și soțul fără mine. Bun, a venit timpul să iau biopsa dar nu venise și m-am întors acasă. Dar seara am început să sângerez foarte tare și am ajuns la urgență unde l-am chemat pe doctorul meu să vină, el știind de suspiciune. A sunat să vadă cum a ieșit biopsia și binențeles că el s-a schimbat la față complet după ce a aflat rezultatul. M-a întrebat dacă poate să intre și soțul meu și i-am zis că da. M-a pus să stau jos și mi-a spus direct.
 
”Ne cunoaștem de 3 ani și nu vreau să mă feresc de tine tu ai cancer gradul 4 b malign extensibil”
 
Bun, a urmat o serie de investigații. La RMN mi-a ieșit și că am foarte mulți ganglioni. Unii sunt limfatici alții la aortă și alții la rinichi. Cei menționati nu au putut să ii scoată însă mai aveam în burtă și au scos doar 14 dintre ei. La consiliul oncologic nu au vrut să mă opereze pentru că au zis că este prea extins și nu mai au ce să îmi facă. Însă medicul meu s-a opus. A venit ziua să mă opereze 13.11.2017 o operație din capul pieptului până jos care a durat 5 ore. Tot ce gândeam înainte să mă bage în operație era la familia mea și că e posibil ca ei să rămână singuri. După 5 ore m-am trezit cu dureri îngrozitoare și cu 2 tuburi de dren.
 
În fine, m-au ținut la reanimare în ziua și în noaptea aia. Apoi m-au adus pe cameră, mi-au scos sonda și m-au pus să fac mișcare. A venit doctorul meu și mi-a spus că aveam dreptate că era băiat și că pentru lunile lui părea de 7-8 luni. În fine am trecut prin acel coșmar. Bineînțeles cu optimism și forță. Acum după trei luni sunt foarte bine. Fac chimioterapie și urmează să fac radioterapie. Reacționez bine la chimioterapie, unii ganglioni au stagnat alții sau micșorat.
 

❗❗❗Încurajez toate femeile să facă #paptest în fiecare an. Eu sunt optimistă și curajoasă pentru ce iubesc cel mai mult prințesele mele, soțul meu și mama mea. Optimismul e cel mai important.. Scuzați greșelile e vină telefonului. Și scuzați-mi și romanul. Acum sunt mai bine. Urmează să merg la București acolo v-a trebui să fac radioterapia. "
 

Din pacate nu a fost sufficient. În urmă cu două zile ea s-a stins din viață…