Profeţie înspăimântătoare a Părintelui Pârvu 12 luni de linişte, după care vine urgia

Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au îngrijit pe părintele Iustin în toată perioada în care starea sănătăţii sale a devenit critică, relatează în revista „Atitudini”, publicaţie a Mănăstirii Petru Vodă, cum s-a despărţit duhovnicul de această lume. „Cu 5 zile înainte de a-şi da duhul, a fost ceva mai bine, parcă îşi revenea şi prinsese ceva putere. În această ultimă perioadă toţi ucenicii mai apropiaţi au luat un ultim cuvânt de învăţătură de la părintele, un ultim sfat”, povesteşte măicuţa.

Ca să nu îl obosească pe părintele suferind, ea nu îndrăznea să îl mai întrebe ceva. „Mergeam lângă patul sfinţiei sale, îi sărutam mâna şi mă aşezam în genunchi să mă rog în tăcere lângă sfinţia sa”, spune Monahia Fotini. Cu toate acestea, părintele Iustin a dorit să li se adreseze atât ei, cât şi altor cinci ucenici care se aflau în chilie, cel mai probabil, acelea fiind şi ultimele cuvinte ale duhovnicului înainte de moarte. Întâi de toate, părintele a vrut să afle ce se mai întâmplă în ţară. „Toţi cei din jur s-au mirat că vorbeşte şi au venit cu toţii să asculte. Eu, împreună cu Părintele Justin cel tânăr, am început să îi relatăm câte ceva dintre cele mai importante probleme, constituţia, homosexualii şi războiul dat familiei creştine, retragerea cetăţeniei de onoare lui Valeriu Gafencu şi altele, lucruri pe care părintele le asculta cu foarte multă atenţie. Şi mai zicea, oftând din când în când: Măi, măi…”, povesteşte măicuţa. O veste care l-a bucurat pe părintele Iustin a fost că Mitropolitul Vladimir din Basarabia îşi dăduse binecuvântarea pentru construirea unui paraclis închinat martirilor din temniţele comuniste din pământul Basarabiei, ceea ce însemna recunoaşterea sfinţeniei lor, inclusiv a lui Valeriu Gafencu. „Părintele a zâmbit şi a zis: Mare biruinţă!”.

Sursa: Adevarul.ro