Robert Turcescu „La mulți ani, Europa!” De unde vine numele bătrânului continent?

 
 
Europa. Supranumit și „Bătrânul continent”, Europa este al treilea continent după Asia și Africa ca număr de locuitori. Totuși, de unde vine denumirea de Europa și ce înseamnă acest substantiv propriu?
Denumirea de Europa a fost folosită pentru prima dată în Legendele Olimpului. Se pare că Zeus, conducătorul zeilor, s-a îndrăgostit de inocenta nimfă pe nume Europa (sora lui Cadmus şi fiica regelui Agenor al Feniciei făcută cu Telephasa) ce culegea flori împreună cu însoţitoarele sale pe litoralul pontic.
De ziua Europei, deputatul PMP de Constanţa, Robert Turcescu încearcă şi alte explicaţii despre posibila etimologie a numelui acesteia:
„Europa, posibilă etimologie (autor necunoscut). Nu avem până în prezent o explicaţie sigură, de natura etimologică, a cuvântului. Unii autori i-au atribuit origine orientală, într-una din limbile semitice vorbite în vechime în vestul Asiei: feniciană sau akkadiană.
Astfel, în limba akkadiană „erib” sau „erebu” înseamnă „seară” sau „apus”. Se presupune că de aici ar putea deriva „Europa”, ţinutul din apus”. Explicaţia era, în mod firesc, completată de faptul că în aceeaşi limbă „asu” sau „acu” înseamnă „răsărit” şi de aici provenea probabil numele celuilalt continent: Asia, „ţinutul din răsărit”. Totuşi, între cuvântul semit „erebu” şi numele „Europei”, deosebirea este prea mare şi nu s-a identificat nici o veriga de legătură în Orient sau în Grecia, pentru a explica tranziţia.
A doua explicaţie de natură etimologică a continentului nostru porneşte de la constatarea că în limba greacă cuvântul „opia” înseamnă „pământ”. De altfel, în piesele lui Sofocle şi Euripide, cei mai cunoscuţi autori de tragedii din Grecia Antica, numele continentului este ortografiat „Europia”.
Există însă şi o a treia explicaţie etimologică a cuvântului. Deşi este mai complicată, aceasta este preferată uneori ca o prefigurare a destinului deosebit pe care l-a avut continentul Europa. Analiza aceasta se bazează pe posibilitatea ca numele Europei – „Europia”, să fie format din cuvintele greceşti „eurus”= amplu, larg şi „ops”= ochi. “Euruope” semnifică deci, în limba elină (greaca veche) „cu ochi mari” sau „care vede departe”. „Se pare ca forma feminină europa însemnă o femeie cu faţa frumoasă şi senină şi cu ochii mari” (Heikki Mikkeli). La Homer se întâlneşte deja acest adjectiv legat de numele lui Zeus – „Zeus europé” adică, “Zeus care vede departe”” – explică deputatul într-o descriere plastică etimologia numelui bătrânului continent.