S-a stins sociologul și poetul Constantin Lămureanu

Sociologul și poetul Constantin Lămureanu a încetat din viață pe 14 octombrie, la vârsta de 68 de ani. Fusese fondator al editurii "Neliniști metafizice" și redactor-șef al revistei de cultură cu același nume.
 
Tel Lămureanu era un mare admirator al poeților Ovidius și Eminescu. Pe cel din urmă îl celebra an de an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, la statuia de pe faleza Cazinoului, prin organizarea de momente poetice.

Se bucura de o mare prețuire din parte regretatului istoric Gheorghe Dumitrașcu, care era convins că orașul Constanța ar fi arătat altfel, dacă ar mai existat doi oameni precum Constantin Lămureanu. 

Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu sunt așteptați la Casa Clares, unde se afla depus sicriul cu trupul neînsuflețit.
 
Înmormântarea va avea loc luni, 16 octombrie, de la ora 13.00, la Cimitriul Central, iar slujba de prohodire se va oficia la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" I, de lângă Tomis Mall.
 
Citiția mai jos „Autobiografia incomodă“ a lui Constantin Lămureanu, așa cum apare ea pe site-ul www.poezia.ro:
 
S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prânzului. A urmat Facultatea de Fizică, Universitatea din Bucureşti, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultăţii de filosofie, secţia sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul „Ienăchiţă Văcărescu“- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmaţiei 1979, Marele premiu „Nicolae Bălcescu“- 1979.

Datorează mult prietenilor şi foarte mult duşmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un şef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuinţă care să îi aparţină, se simte acasă la Biblioteca Naţională, sala de Ştiinţe Sociale, locul 4 sau la cârciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe.

Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \„prea multe lucruri ce nu îmi fac folosinţă\“, nu îl interesează ce mănâncă, ce bea, unde doarme. Se simte bine doar când face ceea ce îi place - să citească, să scrie şi mai ales - crede el - să gândească.

O singură marotă: să nu umble fără cravată ( nu îşi scoate cravata decât atunci când doarme).

Prima întâlnire remarcabilă a avut-o la 10 ani cînd a cunoscut foarte mulţi oameni care urmau să moară sau care muriseră deja (unii cu el în pat). Atunci a înţeles că un bărbat trebuie să fie mereu pregătit pentru că se poate întâlni cu o femeie, cu Regina sau cu Moartea. De atunci se întreabă mereu ce este Moartea şi Erosul, Timpul şi Fiinţa, Culpabilitatea şi Responsabilitatea.

Primul infract consemnat legal la o secţie de urgenţă a unui spital, în 1991. Fapt pentru care trei zile nu a fumat şi nu s-a mişcat din pat.

Îndrăgostit de mare şi mereu îndrăgostit, a iubit foarte multe femei şi unele chiar au încercat să îi lase impresia că îl iubesc pe el. Îi place muzica simfonică, Borges, Keats, ţăgările tari, cafeaua nu prea amară, dar multă, votca, Tudor Gheorghe şi chansoneta, discuţiile cu oameni inteligenţi, bârfa făcută de faţă cu cel bârfit, independenţa în politică şi mai ales politica fără dependenţe.

Ordinea de preferinţă descrescătoare a fiinţelor vii este: copiii, bătrânii, câinii, caii şI în cele din urmă, femeile. Iată de ce, preferă să crească flori pe care, de obicei, le fură de pe unde apucă şI le creşte de mici până devin flori în toată firea.

Se îmbracă aproape asemenea cum se îmbracă oricare, merge cu aceleaşi mijloace de transport, intră în aceleaşi localuri în care intră toată lumea şi nu l-ar recunoaşte nimeni pe stradă, dacă nu ar semăna ce cel care este el: Tel Lămureanu.

Odihnește-te în pace, Tel Lămureanu!

Sursa foto: Facebook - Constantin Lămureanu