Sfântul sărbătorit, astăzi, de creștinii ortodocși și legătura cu tăierea porcului. Care este motivul trecerii lui în calendar

Sfantul Ignatie Teoforul (35-107) - se crede ca a fost sirian de origine si ca, inainte de convertirea sa la crestinism, ar fi fost pagan si mare persecutor al crestinilor. Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia.

A suferit moarte martirica la Roma, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). A fost arestat, impreuna cu alti crestini, in timpul persecutiei din Antiohia si pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, in amfiteatrul de la Roma. A luptat impotriva celor care sustineau ca Hristos a avut un trup aparent: "Fiti, prin urmare, surzi cand vi se vorbeste de altceva decat de Iisus Hristos, Cel din semintia lui David, Fiu al Mariei, Cel Care cu adevarat S-a nascut, a mancat si a baut, Care cu adevarat a fost prigonit in timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevarat a fost rastignit si a murit in vazul celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt, Care cu adevarat a inviat din morti" (Catre Tralieni, IX, 1).

Sfantul Ignatie a predicat neincetat unirea in jurul episcopului, inconjurat de prezbiteri: "Aveti grija sa nu luati parte decat la o singura Euharistie; caci nu exista decat un singur trup, Domnul nostru Iisus Hristos, si un singur potir spre unirea cu sangele Sau; un singur jertfelnic, dupa cum un singur episcop cu preotii si diaconii, impreuna cu mine slujitori".  Particele din moastele sale se afla in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Capitala si la Manastirea Tismana.
20 decembrie-Ignatul
Ziua de 20 decembrie este cunoscută și sub numele "Ignatul porcilor", când mulți români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiții, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creștină, scrie Agerpres.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an și cel nou se miza pe funcția regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viață se naște, aceea a noului an. În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.
După aceea, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții.