Simpozion Comandorul Cătuneanu, personalitate marcantă a hidrografiei româneşti

Direcţia Hidrografică Maritimă organizează, mâine, simpozionul cu tema „Viaţa şi personalitatea comandorului Alexandru Cătuneanu”, pentru a marca un veac de la trecerea în nefiinţă a celui care a pus bazele Hidrografiei în România şi a realizat prima hartă românească a Coastei României de la Marea Neagră, lucrare premiată cu medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900.
 
Simpozionul deschide o serie de manifestări, care au ca scop restaurarea memoriei personalităţii comandorului Alexandru Cătuneanu, acestea urmând să se incheie cu dezvelirea unei plăci comemorative în Gara din Comuna Ciurea, judeţul Iaşi, locul une s-a petrecut cea mai mare catastrofă feroviară din România, la data de 31 decembrie 2016, tragedie în care comandorul Cătuneanu şi-a găsit sfârşitul.
 
Cel al cărui nume, de mai bine de un veac, i-a fost atribuit Hărții coastei românești a Mării Negre, comandorul Alexandru Cătuneanu, s-a născut la București, în ziua de 17 octombrie 1862, în familia Sidoniei și a lui Constantin Cătuneanu.

La terminarea studiilor liceale (1881), a optat pentru Școala de Ofițeri, iar ca armă, a ales Marina, fiind avansat la absolvire, în grad de sublocotenent (1883). A fost repartizat la Corpul Flotilei, unde a efectuat practica marinărească la bordul navei-școală Mircea, precum și pe canoniera Grivița.

În anul 1888, a fost desemnat să facă parte din echipajul care a adus crucișătorul Elisabeta din Anglia, de la Șantierul New Castle, până la Galați, iar în același an, la 1 iulie, ofițerul a fost avansat în grad de căpitan și i s-a încredințat comanda remorcherului România.
Următoarea comandă deținută de ofițer, a fost cea a navei-școală Mircea, pe care a condus-o în marșuri de navigație atât pe Marea Neagră, cât și pe Marmara și Egee. Pe timpul acestor marșuri, au fost efectuate măsurători și sondaje necesare determinării coastei și a adâncimilor, sub comanda locotenent-comandorului Al. Cătuneanu (a fost avansat în grad la 8 aprilie 1897). Datele primare au fost prelucrate de către ofițeri, la bordul bricului Mircea, sub coordonarea lui Al. Cătuneanu, a cărui contribuție la definitivarea hărții a fost hotărâtoare.

A urmat tipărirea hărții de către specialiștii Serviciului de Hidrografie al Ministerului Marinei Franceze. Aceasta a fost prezentată în cadrul Expoziției Universale de la Paris, din anul 1900, unde, datorită exactității și ținutei sale științifice deosebite, a fost medaliată cu aur. Astfel a fost răsplătită munca de pionierat și competența ofițerilor marinari români. Ulterior, harta a fost gravată pe o placă de aramă de către un cunoscut gravor francez, E. Delaune. În luna iunie 1904, au sosit în țară 1000 de exemplare tipărite, însoțite de placa gravată. După această hartă s-a navigat până în anul 1952.

Menţionăm faptul că, în urma măsurătorilor hidrografice, realizate de echipa condusă de Alexandru Cătuneanu, a fost ridicat și farul de aterizare de la Tuzla (în anul 1900), atât de necesar asigurării navigației în această zonă, știut fiind faptul că datorită stâncilor aflate sub apă, este o zonă în care se odihnesc epave ale multor nave. Astăzi, el este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcțiune.


În anul 1898, ofițerul a fost numit căpitan de port 1 la Constanța, iar în anul următor i s-a încredințat comanda bricului Mircea. În anul 1900 a fost numit comandant la Apărarea port-mine. Un an mai târziu, în calitate de comandant secund al crucișătorului Elisabeta, a efectuat cu acesta un marș de recunoaștere a coastelor asiatice ale Imperiului Otoman  și Bosforului. În următorii trei ani a condus portul Constanța. În aprilie 1905 a fost mutat la Divizia de Dunăre.

Anul 1906 a însemnat avasarea ofițerului în grad de căpitan-comandor, iar la 15 aprilie 1909 a fost numit comandant al crucișătorului Elisabeta. Din luna octombrie 1910, ofițerul a fost mutat la Direcția Marinei din cadrul Ministerului de Război, în funcția de director, iar după patru ani a revenit în Marină, la Galați, fiind numit la comanda Diviziei de Dunăre. La organizarea de război a Marinei Militare, martie 1914, comandorul Al.Cătuneanu, fusese avansat în grad în anul 1911, a fost mutat la comanda Depozitelor Generale ale Marinei.

S-a stins din viață în cea mai mare tragedie feroviară din România, care a avut loc în gara Ciurea, judeţul Iași, în ziua de 31 decembrie 1916.

De-a lungul carierei sale, ofițerul a fost decorat cu : Ordinul sârbesc Tacava, Ordinul Coroana României, clasa a V-a, în grad de Cavaler (1898), Ordinul Sf.Alexandru (Bulgaria) 1900, Semnul Serviciul Onorific de Aur pentru 25 de ani de serviciu (1904), Ordinul Steaua României, clasa a V-a, în grad de Cavaler (1906), Ordinul Coroana României, în grad de Ofițer (1912), Ordinul Sf. Stanislas, în grad de Mare Ofițer, cu placă (1912) și Medalia Bărbăție și Credință, cl. I (1914).

În memoria sa, o navă de cercetări hidrografice a Direcţiei Hidrografice Maritime (DHM) îi poartă numeleprecum şi trei șalupe hidrografice, Cătuneanu 1, 2, 3, o sală breefing a DHM, precum și un amfiteatru al Academiei Navale Mircea cel Bătrân.