Sinaxar 17 martie 2016 Povestea vieții sfântului căruia mii de români și românce îi poartă numele

 
Eufimian l-a cununat pe Alexie cu o fecioară încuviinţată, dar împotriva voinţei tânărului. De aceea, chiar din seară nunţii, Alexie a părăsit în taină nu doar legătura pe care nu a dorit-o, ci şi casa părinţilor săi. A fugit la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, îmbrăcat sărăcăcios şi hrănindu-se din milă celor care veneau la biserica. Când s-a făcut cunoscut celorlalţi că este un om al lui Dumnezeu, el s-a înspăimântat de laudă oamenilor că de o primejdie de moarte, şi în taină a plecat spre Tarsul Ciliciei. Însă, corabia cu care călătorea a naufragiat, a fost luată de vânturi şi purtată pe ape până la Roma, locul naşterii sale. Sfântul Alexie a văzut în această întâmplare mâna lui Dumnezeu, şi astfel a hotărât să meargă la casă tatălui sau şi acolo, sub chip de străin, să-şi petreacă în continuare cu pocăinţă cealaltă vreme a vieţii sale. Ajuns în casă părinţilor, nemaifiind cunoscut de nimeni, a fost luat în derâdere şi batjocorit de servitori.
 
Când i s-a apropiat sfârşitul, el a alcătuit o scrisoare, a strâns-o în mâna, şi întinzându-se, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în ziua de 17 martie. După o descoperire dumnezeiască în Biserica celor Doisprezece Apostoli, împăratul şi patriarhul au primit porunca de a-l caută pe "omul lui Dumnezeu”. La scurt timp, s-a descoperit că acest "om al lui Dumnezeu" era fiul lui Eufimian, care trăise că un cersator în curtea acestuia, timp de şaptesprezece ani.
Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare şi toţi au fost cuprinşi de spaima. La atingerea de sfintele sale moaşte bolnavii se vindecau, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor.
Sursă: CrestinOrtodox.ro