Sinaxar 7 decembrie 2015 Cum au devenit sfinţi o fată de 12 ani şi fiul unui deputat

Sfânta Muceniţă Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se ştie cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari.

Numele sau în limba greacă înseamnă "iubitoare de Dumnezeu". Pentru că a dovedit milă faţă de oamenii sărmani, a fost omorâtă de tatăl sau, la vârstă de numai 12 ani. Chiar dacă moaştele sale se află la Curtea de Argeş de la sfârşitul sec. al XIV-lea, abia în anul 1950, Sinodul BOR a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia.

Istoria arată că moaştele Sfintei Filofteia au fost duse iniţial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an, Ţaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au şi ars oraşul. Pentru a le feri de profanare, moaştele au fost duse la Vidin, unde au stat puţin timp, probabil până în 1396. După înfrângerea armatelor creştine la Nikopole, crescând ameninţarea turcă, moaştele au fost oferite domnitorului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Acesta le-a aşezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul "Sf. Nicolae", de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrala mitropolitană. În acest fel se explică şi alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfinţită la 15 august 1517, moaştele au fost aşezate aici a două zi, când s-a făcut şi proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).

Moaştele au rămas la Curtea de Argeş până în 1893, când, datorită stării avansate de degradare a bisericii, au fost mutate în bisericile "Sf. Gheorghe" şi "Adormirea Maicii Domnului" - Olari, din aceeaşi localitate. În timpul primului război mondial, datorită mutării frontului în apropierea acestei localităţi, moaştele au fost duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti. După terminarea războiului, au fost readuse la Curtea de Argeş, iar din 1949 se află în paraclisul acestei mănăstiri.

În tradiţia populară este Sfânta Filofteia este numită Poitra lui Nicolae.

Sfântul Ambrozie de Milan, Episcopul Mediolanului

Sfântul Ambrozie s-a născut, la începutul secolului al IV-lea, într-o familie de nobili, tatăl sau fiind deputatul imperial pentru Galia şi Spania. Chiar dacă păgân cu credinţă, mama să a fost creştină. După moartea tatălui lui, împăratul l-a numit reprezentant al sau în provincia Liguria, în care cetatea de reşedinţa era Mediolanul (Milanul de astăzi). Murind Episcopul Milanului, s-a stârnit ceartă aprigă între creştinii ortodocşi şi cei eretici, arieni, cu privire la cine să fie următorul episcop. Sfântul Ambrozie a intrat în biserica că să instaureze liniştea. Atunci a strigat un prunc de la sânul maicii lui aşa: "Ambrozie să ne fie episcop!" Oamenii au văzut în strigătul limpede al copilului voia lui Dumnezeu, şi l-au ridicat pe Ambrozie arhiereu al eparhiei lor. Astfel, Sfântul Ambrozie a primit Sfântul Botez, a trecut prin toate rânduitele trepte preoţeşti şi a fost sfinţit episcop în durata unei singure săptămâni. De pe scaunul arhieresc Sfântul Ambrozie a întărit credinţă ortodoxă, a stârpit neghina ereziei, a împodobit sfintele biserici, a propovăduit credinţă la păgâni, a scris minunate cărţi de adâncă învăţătură creştină şi a fost icoană şi pildă de vieţuire adevărată după Dumnezeu, că un adevărat pastor creştin. El a compus cunoscută cântare "Pre Ţine Dumnezeule Te lăudăm" întâlnită în slujba Te-Deum-ului. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Ambrozie har peste har, încât el a înviat şi morţii, a scos afară diavolii din oameni, a vindecat bolnavii de bolile lor incurabile şi a vestit mai înainte viitorul. Sfântul Ambrozie al Mediolanului s-a săvârşit cu pace în dimineaţă Slăvitului Praznic al Învierii Domnului din anul 397.
Susra: Calendar Ortodox