Ziua mondială a Crucii Roșii și Semilunii Roșii. Ce ştim despre Crucea Roşie?
Ziua mondială a Crucii Roșii și Semilunii Roșii. Ce ştim despre Crucea Roşie?
08 May, 2016 10:36
ZIUA de Constanta
3474
Marime text
Ziua de 8 mai a fost declarată, în 1859, drept Ziua mondială a Crucii Roșii de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (1828-1910), în 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, bătălie care a făcut 40.000 de victime. La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise în nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de imaginea oribilă de după bătălie, el a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale ''Siamo tutti fratelli'' (suntem cu toții frați) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți, conform www.crucearosie.ro.
Perioada de război 1914-1918. Lângă front, răniții sunt luați într-o ambulanță a Crucii Roșii Ungare, pentru acordarea primului ajutor
În 1862, Henry Dunant scria cartea ''O amintire de la Solferino'', o pledoarie pentru umanitate, în care a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărți, Henry Dunant a reușit să transmită ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme. Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a auto-intitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Doisprezece șefi de stat au semnat atunci prima Convenție de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată și emblema unei cruci roșii pe fundal alb (inversul steagului Elveției, cu cruce albă pe fond roșu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă, potrivit Agerpres.ro.
Semiluna Roșie a fost adoptată în Convenția din 1929. Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecție — Cristalul (rombul) Roșu.
În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ''Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale''. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este cunoscută în întreaga lume ca o organizație de ajutor umanitar, reunind peste 128.000.000 de membri, ce acționează consecvent în vederea prevenirii și alinării suferințelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre și calamități naturale sau sociale.
Ea cuprinde Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 188 de state, precum și două instituții internaționale cu sediul la Geneva: Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) — creat în 1863 — și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (Liga) — creată în 1919. Fiecare din aceste trei părți componente are activități și roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le unește sunt principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie și acțiunea comună în spiritul umanismului.
În cei 153 de ani de activitate neîntreruptă, Mișcarea de Cruce Roșie și Semilună Roșie a modelat dreptul internațional umanitar și a fost principalul mijloc de intervenție umanitară la nivel mondial. Strategia pentru 2020 a Mișcării — ''Salvăm vieți, schimbăm mentalități'' — are rolul de a ghida acțiunile Federației Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii în acest deceniu pe care îl parcurgem. Cuprinde trei activități strategice pentru FICR și pentru Societățile Naționale în scopul unei viziuni comune — să inspire, să încurajeze , să faciliteze și să promoveze în orice moment și în orice formă activitățile umanitare prin Societățile Naționale, în vederea prevenirii și alinării suferinței umane, contribuind la promovarea demnității umane și a păcii în lume, conform site-ului www.ifrc.org.
În România, tinerii voluntari au împărtășit elevilor, începând din 2009, noțiunile de respect, solidaritate și umanitate, încurajându-i să devină un model pentru semenii lor. Prin intermediul rețelelor de socializare, tinerii se constituie într-un grup de lucru virtual, care promovează principiile fundamentale și viziunea lor asupra activităților Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie la nivel global. În 2015, Crucea Roșie Română a marcat 50 de ani de la adoptarea Principiilor Fundamentale.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (1828-1910), în 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, bătălie care a făcut 40.000 de victime. La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise în nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de imaginea oribilă de după bătălie, el a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale ''Siamo tutti fratelli'' (suntem cu toții frați) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți, conform www.crucearosie.ro.
Perioada de război 1914-1918. Lângă front, răniții sunt luați într-o ambulanță a Crucii Roșii Ungare, pentru acordarea primului ajutor
În 1862, Henry Dunant scria cartea ''O amintire de la Solferino'', o pledoarie pentru umanitate, în care a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărți, Henry Dunant a reușit să transmită ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme. Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a auto-intitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Doisprezece șefi de stat au semnat atunci prima Convenție de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată și emblema unei cruci roșii pe fundal alb (inversul steagului Elveției, cu cruce albă pe fond roșu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă, potrivit Agerpres.ro.
Semiluna Roșie a fost adoptată în Convenția din 1929. Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecție — Cristalul (rombul) Roșu.
În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ''Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale''. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este cunoscută în întreaga lume ca o organizație de ajutor umanitar, reunind peste 128.000.000 de membri, ce acționează consecvent în vederea prevenirii și alinării suferințelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre și calamități naturale sau sociale.
Ea cuprinde Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 188 de state, precum și două instituții internaționale cu sediul la Geneva: Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) — creat în 1863 — și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (Liga) — creată în 1919. Fiecare din aceste trei părți componente are activități și roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le unește sunt principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie și acțiunea comună în spiritul umanismului.
În cei 153 de ani de activitate neîntreruptă, Mișcarea de Cruce Roșie și Semilună Roșie a modelat dreptul internațional umanitar și a fost principalul mijloc de intervenție umanitară la nivel mondial. Strategia pentru 2020 a Mișcării — ''Salvăm vieți, schimbăm mentalități'' — are rolul de a ghida acțiunile Federației Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii în acest deceniu pe care îl parcurgem. Cuprinde trei activități strategice pentru FICR și pentru Societățile Naționale în scopul unei viziuni comune — să inspire, să încurajeze , să faciliteze și să promoveze în orice moment și în orice formă activitățile umanitare prin Societățile Naționale, în vederea prevenirii și alinării suferinței umane, contribuind la promovarea demnității umane și a păcii în lume, conform site-ului www.ifrc.org.
În România, tinerii voluntari au împărtășit elevilor, începând din 2009, noțiunile de respect, solidaritate și umanitate, încurajându-i să devină un model pentru semenii lor. Prin intermediul rețelelor de socializare, tinerii se constituie într-un grup de lucru virtual, care promovează principiile fundamentale și viziunea lor asupra activităților Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie la nivel global. În 2015, Crucea Roșie Română a marcat 50 de ani de la adoptarea Principiilor Fundamentale.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii