"Eminescu sa ne judece"

"Voi sunteti urmasii Romei ? Niste rai si niste fameni !I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni !" - Mihai Eminescu - Scrisoarea III - fragmentAceasta era clasa politica din vremea lui Mihai Eminescu. Iar istoria se repeta. Dupa anul de gratie 1989, mai toti politicienii nostri, balcanici pana in maduva oaselor, n-au putut sa-l contrazica pe Eminescu. Mai mult, prin activitatea lor "deosebita" au facut ca scrierile politice eminesciene sa fie mai actuale ca oricand.Pentru orice om politic interesat de o evolutie politica reala si serioasa, toate textele politice publicate de Mihai Eminescu se pot constitui intr-o adevarata carte de capatai. Marele poet a surprins cu o acuratete fantastica slabiciunile vietii politice din vremea sa insa, in acelasi timp, a demonstrat calitati exceptionale de vizionar, tezele sale fiind valabile iata, la mai bine de 100 de ani de la trecerea sa in randul "nemuritorilor" Politicienii nostri rasariti de dupa 1990 s-au facut remarcati prin cateva insusiri comune dintre care se desprinde una care spune aproape totul despre valoarea clasei politice romanesti, in ansamblul sau : imediat ce s-au vazut cocotati, prin votul electoratului, in comodele scaune parlamentare si, indirect, ministeriale, politicienii nostri, in marea lor majoritate, au uitat aproape cu desavarsire de unde au plecat si, mai grav, cine anume i-a trimis la salarii exorbitante in comparatie cu nivelul de trai al romanului de rand. Mai clar. Au uitat de noi, cei care ne prezentam constiincios din patru in patru ani la vot, cu speranta ca poate, in sfarsit, va fi mai bine si pentru noi. Va propun o scurta intoarcere in timp, in vremurile cand Mihai Eminescu nu ierta aproape pe nimeni. Veritabil formator de opinie, Mihai Eminescu nu a menajat nici o personalitate politica. Provoca adevarate cutremure in mediul politic din acea vreme. N-au scapat exigentei eminesciene mari oameni politici pe care ii regasim in cartile de istorie : Ion I.C. Bratianu, Alexandru Lahovari, P.P. Carp, Lascar Catargiu, Tache Ionescu si multi altii. Va mai propun un exercitiu. De imaginatie. Ganditi-va ca Mihai Eminescu traieste, se afla acum printre noi. Scrie, compune noi versuri, cariera sa este pe val. Si mai ganditi-va la ce politicieni autohtoni ar fi fost nevoit sa se uite dupa 1989 pentru a putea compune o capodopera de genul "Scrisorii III" sau alte materiale in proza cu subiect politic. Lesne de imaginat care ar fi fost muzele lui Mihai Eminescu. Incerc sa-mi inchipui un articol sau poem cu Adrian Nastase muza. Sau cu Ion Iliescu cel care, mai nou, confunda ziaristii cu magarii. Cred ca "Scrisoarea III" ar pali in fata unei alte posibile opere cu caracter critic la adresa acestor "mari" politicieni ai vremii noastre. Poate chiar intreaga sa cariera de jurnalist orientat catre domeniul politic ar fi cunoscut un succes nebanuit. Numai ca s-ar fi incheiat mult mai repede. Urmarind soarta jurnalistilor de dupa 1990, in special a celor din ultimii patru ani care au avut obraznicia de a critica puterea neo-comunista, cred ca Eminescu ar fi ajuns fie sa primeasca o cafteala sanatoasa in plina strada, fie sa faca putina puscarie pentru cine stie ce articol "calomnios". Cum ar fi aratat in pana lui Eminescu scandaluri precum : adoptiile internationale, RAFO, mafia gulerelor albe de la Bacau, sau partidele grotesti de vanatoare ? Cata nesansa pe Ion Luca Caragiale ! Sa-l piarda el pe primarul necenzurat "care este". "O scrisoare pierduta" ? Un nimic pe langa ce ar fi putut scrie Caragiale cu "cel care este" drept muza. Eminescu si Caragiale au fost insa crutati de traiul in aceleasi vremuri cu astfel de pseudo-politicieni. Noi insa nu. In decembrie, am fost, din nou, constiinciosi la vot. Sufocati de atata PSD, am votat schimbarea, chiar daca aveam certitudinea ca votam in van. Partidul stat ne resemnase cu ideea furtului la vot. Numai ca romanii au fost de aceasta data mai multi si mai imprevizibili. Ei au votat pentru un altfel de presedinte, singurul produs democratic real de dupa decembrie 1989. Acelasi om a facut in asa fel incat, prin votul din noiembrie, electoratul a trimis in Parlament o generatie noua de politicieni care trebuie insa sa fie foarte atenta la istorie. Si nu este nevoie sa-l studieze neaparat pe Eminescu. Ci doar sa se uite cu atentie asupra ultimilor patru ani. Daca noua clasa de politicieni va reusi sa puna interesul omului de rand deasupra capatuirii personale si se va pastra cu picioarele pe pamant, atunci ea va intra in istorie. Daca insa nu se va schimba nimic in comportamentul si mentalitatea fata de electorat si va fi inlocuita o clica cu alta, directia va fi una singura : cosul de gunoi al istoriei. Poate mai mult ca niciodata, pe cat de prezent este Eminescu prin scrierile sale, pe atat avem nevoie de ele si de el.Presedintele Traian Basescu si Alianta DA sunt pe cel mai mare val de simpatie si incredere postdecembrist. PSD se reformeaza cu Ion Iliescu. Adica, redevine PCR. Deci, un culoar cum nu se mai poate mai bun pentru actuala putere. Este insa nevoie de un Eminescu care sa o atentioneze atunci cand greseste. Este nevoie de o voce puternica si credibila care sa o pastreze cu picioarele pe pamant iar pe politicienii care o compun sa ii fereasca de ametelile provocate de inaltimea functiilor pe care au ajuns. Totodata, este nevoie ca noua generatie de politicieni sa asculte incontinuu glasul poporului pentru a fi tot timpul la curent cu nevoile si probleme sale.Spuneam ca este nevoie de un Eminescu care sa tina actuala putere cu picioarele pe pamant. De fapt, avem nevoie de modele. De eroi. De oameni care sa intre in cartile de istorie nu pentru ca face istoricul o concesie. Ci pentru ca istoria nu se poate scrie fara ei. La acest capitol, nu ne prea putem lauda. Pana in 1996 am trait intr-o prelungire evidenta a comunismului dublata de prabusirea sistemului bancar. Urmatorii patru ani au fost o gluma trista, un haos. Nimic insa nu se poate compara cu ultimii patru ani apocaliptici PSD. Iata cum, in 15 ani, politica romaneasca nu a produs un om politic fara de care istoria sa nu se poata scrie. Pana acum.Din decembrie 2004, lucrurile se pot schimba. Noua putere are aceasta sansa. Ca dupa cinci ani, istoria sa nu se poata scrie fara ea. Timpul va fi cel care va decide. Noi vom fi, probabil, tot aici. Si vom vedea cat de actual va mai fi criticul politic, Eminescu, peste cinci ani.