Astrocafe.ro A fi sau a avea

Totul este deja aici; iatã marea noastrã mostenire divinã! Dumnezeu ti-a dat liberul arbitru – te-a lãsat sã-ti duci viata asa cum crezi de cuviintã. Ai dreptul sã ceri tot ceea ce doresti în viatã, în afarã de ceea ce apartine altuia. Într-un asemenea caz, cere si pentru tine ceva asemãnãtor, universul este suficient de generos pentru a împlini nevoile fiecãruia dintre noi.

Sunt milioane de oameni care beneficiazã de soare, de aer sau de electricitate si toate astea existã din plin pentru toti. Aceastã lege a abundentei e valabilã pentru tot ce existã. De ce bogãtiile pãmântului, bijuteriile, mãtãsurile, casele frumos decorate, sau calitãtile sufletului omenesc, rãbdarea, frumusetea interioarã, DRAGOSTEA, n-ar exista decât pentru o mânã de oameni? Totul ne apartine. Nu trebuie decât sã ceri. Nu-ti fie teamã, nu iei nimic de la altii. Mostenirea divinã este universalã.

Singura diferentã dintre tine si altcineva, dintre lucrurile frumoase pe care le are sau le face si cele care tie ti se par imposibile de realizat, este nivelul tãu de credintã. Nu trebuie decât sã decizi: „Da, pot, am totul în mine pentru a reusi.” Unele lucruri nu te intereseazã, sunt destinate altora. Deci, tot ceea ce ai vrea sã faci îti apartine, îti este accesibil.

Credinta nu vine din cap. Ea vine din supraconstiinta ta, cea prin care esti legat de Dumnezeu. Poti sã ti-l imaginezi pe Dumnezeu ca pe un soare; credinta este raza de soare care te uneste cu Dumnezeu. Contrar ratiunii, credinta acceptã fãrã a întreba cum si de ce. Când ai credintã, ai certitudine; stii cã ceea ce-ti doresti este deja acolo si cã poti face orice. Toate creatiile, toate marile opere au fost zãmislite din credintã. Celui care vrea sã aibã ceva înainte de a crede îi lipseste credinta.

De fiecare datã când spui: „Când voi avea cutare sau cutare lucru, voi fi fericit, voi putea actiona”, îti lipseste credinta. Dacã lumea ar fi gândit asa, pe pãmânt n-ar exista prea multe lucruri. Când ai credintã, „a fi” trece întotdeauna înaintea lui „a avea”. Hotãrãsti ceea ce te-ar face fericit, actionezi în consecintã si esti sigur cã dorinta ti se va împlini.
Dacã plecarea în vacantã împreunã cu familia te-ar face fericit, actul de credintã constã în a face rezervãri chiar dacã nu esti sigur cã ai destui bani. Odatã ce ai luat hotãrârea sã pleci si dai un mic acont pentru a rezerva locurile, ai fãcut deja un pas cãtre vacanta visatã. Este un act de credintã.

Poate gândesti cã e usor de crezut cã soarele vã rãsãri dimineata sau cã, dacã semeni fasole, vei culege fasole. Crezi cã acestea sunt evenimente naturale? A face sã ti se întâmple ceea ce vrei în viatã este ceva la fel de natural. Ai aceeasi putere ca si Dumnezeu, de vreme ce esti o manifestare a Lui. Dacã Dumnezeu poate face sã rãsarã soarele în fiecare zi sau sã creascã o plantã dintr-o sãmântã, atunci si viata ta poate fi plinã de minuni.

Dumnezeu este o mare putere universalã pe care îmi place s-o compar cu electricitatea. Nu o poti vedea, nu stii de unde vine, dar stii cã existã. Dacã e întuneric când intri în camerã, asta înseamnã cã nu existã electricitate? Nu, pur si simplu ai uitat sã apesi pe comutator. Fiecare act de credintã pe care îl faci este ca si gestul de a apãsa pe comutator pentru a obtine lumina doritã. Fiecare act de credintã împlinit reprezintã o luminã în plus. Crescând numãrul actelor de credintã, lumina creste în intensitate; totul devine din ce în ce mai clar, din ce în ce mai usor.


Lise Bourbeau