Doi călugări

Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuţă. Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi.

Erau cîteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat.
Fiind un cavaler, el spune:

- Soră, dormiţi dv în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit.

Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, cînd o aude spunând:

- Frate, mi-e frig. El desface fermoarul sacului, se ridică, caută cîteva pături şi o înveleşte.

Intră din nou în sac şi cînd inchide ochii ea spune din nou:

- Frate, tot mi-e foarte frig.


El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reîntoarce în sac. Abia închide ochii cînd ea spune:

- Frate, aproape îngheţ...

De data asta, el rămîne nemişcat şi zice:

- Soră, am o idee. Sîntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie. De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta?

- Din partea mea, nici o problemă, răspunde ea cu voce cochetă.


La care el, rosteşte urlând:

- Atunci, dă-te jos din pat şi caută-ţi tu singură pături!!!