Centrul natura A FI PREZENT!

Mi-am propus week-end-ul care a trecut următoarele:
Orice activitate fac, oricât de mică – să o fac cu BLÂNDEȚE, GRIJĂ și RELAXARE.

Și mi-am propus să folosesc la minim calculatorul.
Am descoperit că aveam foarte multe alte activități de făcut – pe care le amânam de mult timp – inclusiv treburi casnice sau organizarea unor cărți și hârtii.

Am realizat că pot să mă relaxez mult mai ușor când stau pe fructe, ca alimente de sezon. Cireșele și dudele au fost printre preferatele mele în această perioadă. Dulceața lor și starea de satisfacție apărută după consum – a reușit să-mi inducă o stare de bine generală.

De asemenea, am fost mult mai relaxată petrecând mai mult timp în aer liber – și mult mai puțin timp cu dispozitivele electronice (nu am folosit telefonul mobil și am folosit minim calculatorul).
Întregul corp s-a relaxat – de parcă o presiune uriașă s-ar fi ridicat de pe umeri.

Și am fost PREZENTĂ în fiecare mică activitate – oricât de neînsemnată părea aceasta.


De multe ori, apărea câte un fir de voce interioară tip revoltă ”Iar faci asta? De ce doar tu?” (vechile mele complexe de Cenușăreasă). Dar vocea se stingea rapid, pentru că o înlocuiam cu un inspir adând și un expir la fel de adânc și cu un mare zâmbet interior. Nici măcar nu mă mai obosesc să răspund cu o altă replică acelei voci critice interioare – care inevitabil apare să-mi comenteze orice decizie iau.
Parcă aș avea în interiorul meu o colecție din cele mai critice persoane cu care m-am întâlnit în viața asta.
Care încep o dezbatere la orice mică acțiune întreprind – comentând-o și evaluând-o continuu.

Mult timp am încercat să înfrunt această ”voce interioară” – dar am pierdut inutil energie – și de cele mai multe ori – a avut câștig de cauză. Am făcut ce mi-a spus. Am abandonat multe proiecte și am oprit comportamente sănătoase pentru că mi-a repetat obsesiv ”de ce te mai obosești? Nu vezi că este totul în zadar?”

În ultimele săptămâni, încerc o altă strategie. Să mă fac că nu o aud, să inspir și expir adânc (da, respirația este de mare folos în întregul proces de re-calibrare al valorilor interioare) și să zâmbesc indiferent ce spune.
Să zâmbesc și să fac ce mi-am propus să fac.
Indiferent de comentariu – indiferent de critică sau judecată.


A fost foarte interesant să constat că pe măsură ce nu o bag în seamă, o aud din ce în ce mai puțin. Asta nu înseamnă că a abandonat lupta – realizez că am ”construit” această voce interioară critică (”Ego-ul” meu) în zeci de ani de repetiții.
Nu cred că voi reuși atât de ușor – cu câteva mici victorii – să o reduc la tăcere.

Dar a fost un exercițiu foarte reușit.
Care m-a făcut să mă simt bine – să mă simt PREZENTĂ – în activitățile pe care le-am făcut.
Să apreciez ACTIVITATEA și atât.
Nu neapărat REZULTATUL SĂU – cât acțiunea în sine.

De asemenea, am realizat că blândețea și grija pe care le ofer în exterior sunt proporționale cu cele pe care mi le ofer corpului și persoanei mele.
Am descoperit că până și o aplecare simplă, ca să iau o hârtie de jos – poate fi făcută într-un mod delicat și blând, fără să solicite prea tare spatele (zona rinichilor). Majoritatea oamenilor, cand se apleacă, țin picioarele drepte (țepene) și se îndoaie din mijloc.
Ia încercați fiecare dintre voi să luați ceva de pe jos.
Îndoiți genunchii și vă aplecați tip poziție pe vine, sau vă îndoiți din mijloc, ținând picioarele drepte?

Aplecatul incorect de multe zeci de ori (pentru orice fleac, de la legat șireturi, până la cules un ambalaj aruncat de altcineva) poate duce în timp la apariția tensiunilor nedorite ale mușchilor lombari și la ”înțepeneli” când ne este lumea mai dragă.
Uitați-vă la copiii mici cum se apleacă să ia ceva de jos!
Intotdeauna îndoaie genunchii!

Încercați și dv să faceți acest lucru.
Și veți descoperi RIGIDITATEA GENUNCHILOR.
Este primul semnal al slăbiciunii rinichilor.
Când nu mai avem genunchi flexibili, începe degradarea rinichilor – treptată – adică începe procesul de îmbătrânire.

Am făcut multe activități prin casă în care am încercat, în mod deliberat, să mă aplec conștient și să îndoi genunchii.
Deja am febră musculară la nivelul coapsei, datorită acestor exerciții – dar am reușit să nu mai am durerile de spate ce apăreau după treburile casnice – în care totdeauna mă aplecam ”din mijloc”!

Învăț foarte multe lucruri despre mine și despre lumea din jurul meu – atunci când mă pot focaliza pe acțiuni clare și concrete. Și atunci când mintea mea nu mai zboară în mii de direcții în același timp (deși sunt o persoană destul de ”multi-tasking”- fac mai multe activități, în același timp, fără prea multe probleme).
Dar am realizat mereu consumul de energie – și dificultatea acestei ”împărțiri” a atenției – și urmăresc în ultimul timp ECONOMIA DE ENERGIE.
Nu consumul de energie.

Mi-a plăcut week-end-ul meu DE PREZENȚĂ – de grijă și blândețe față de corpul meu, de mintea mea, față de emoțiile mele.
Deja îmi anticipez o perioadă mai lungă de îngrijire – fără computer, fără câmpuri electromagnetice, fără sarcini presante și mai ales, fără program de muncă (fără ore la care este nevoie să fiu undeva și timp de petrecut ”la serviciu”).

Procesul de detoxifiere ajunge adesea la momentul acestei ”centrări pe propria energie” – și necesită explorarea direcției în mod amănunțit.

Voi reduce frecvența postării articolelor pe site – pentru că mă voi apropia din ce în ce mai puțin de calculator – în următoarele săptămâni.
Este prea frumos afară, este prea îmbietor aerul curat și marea începe să fie caldă – astfel încât voi alege să-mi tratez corpul cu mai multă grijă și bunătate.

Experiențele sunt mai importante decât împărtășirea lor.
Am devenit prea dependenți de citit, de interacțiuni electronice și de ”conectare on-line”.
Voi încerca, o perioadă, să mă ”conectez” doar la Natură și la tot ce aduce ea – odată cu Solstițiul de vară – de duminica viitoare – pe 21 iunie.

Vă doresc tuturor zile luminoase și PREZENTE!

http://www.centrulnatura.ro/a-fi-prezent/