Centrul natura Dizarmonie și dezechilibru

Aceasta a fost energia săptămânii de „joacă” despre ”respectul corpului”.

Și așa am aflat cum îmi tratez corpul fizic, în acest moment.

Încercând să găsesc într-o zi 8 ore pentru mine – am aflat că această ”întreprindere” este cea mai dificilă sarcină pe care mi-am asumat-o în ultimii ani.

Pentru că petrecând 8 ore cu activități doar pentru mine, am rămas în urmă cu o mulțime din activitățile mele ”de serviciu” pentru ceilalți: cu mail-uri, cu consultații, cu scrisul la cărți etc.

Da, am avut niște zile minunate la cabinet, cu doar 5 ore de muncă și nu foarte mulți pacienți. Și da, am avut zile minunate în care am avut timp de cântat la pian sau de plimbare pe malul mării, când soarele a fost sus pe cer (înainte să vină frigul). M-am simțit foarte bine. Și corpul s-a relaxat și s-a simțit ”răsfățat”.

Dar după 3 astfel de zile, a apărut ”reculul” procesului, cu zile FOARTE ÎNCĂRCATE și tensionate, în care a fost nevoie să rezolv mult din ceea ce s-a adunat în zilele anterioare și a fost pus pe ”așteptare”.

Și așa, am avut o mare REVELAȚIE:

Mi-am redefinit ”timpul petrecut pentru alții”.

Inițial, am considerat că acest timp este doar cel petrecut ”profesional” – în mod direct cu pacienții mei.

Ulterior, am constatat că tot timpul dedicat familiei mele (și susținerii lor în soluționarea propriilor probleme) tot timp ”pentru alții” este.

De asemenea, și timpul petrecut în mașină sau pe drumuri, tot timp ”pentru alții” este (că pentru mine, sigur nu este ceva benefic să stau „pe fund” ore întregi!).

De asemenea, timpul petrecut la computer – ore întregi – în ciuda timer-ului care sună nemilos la fiecare 50 de minute – tot ”timp pentru alții” este (foarte rar stau la computer ”să-mi fac mie bine” – de regulă, o fac doar pentru informare – dar efectiv, tot în scop profesional).

Așa încât, fiind sinceră cu mine și fără să mă mai păcălesc – cum o fac de o viață, am realizat că într-o zi de 24 de ore – petrec 10-12 ore ”pentru ceilalți” (uneori mai mult) – 2-4 ore pentru mine (uneori mai puțin) și somnul / odihna se reduce la 7-8 ore (sau mai puțin), în special după o zi foarte aglomerată, dificilă și terminată cu suprarenalele ”strânse”.

După o zi aglomerată, seara nu am timp să mă relaxez (am nevoie de 5-6 ore pentru ca starea de ”tensiune” a spatelui să se disipeze, de la sine și de cele mai multe ori, nu am seara decât 3-4 ore la dispoziție, cronologic vorbind,  – de aceea mă culc încă într-o stare tensionată – și calitatea somnului este proastă).

Așadar, în propria mea ”provocare” tip 8×3 am reușit să-mi ”câștig” banii doar în primele 3 zile ale săptămâni (unde am respectat proporția de ”8×3”), ca apoi să-i pierd continuu în următoarele zile, în care nu am mai reușit ”să mă regrupez”.

Iar câștigul s-a făcut cu prețul pierderilor ulterioare.

Așa încât, una peste alta, pentru mine a fost încă o data dovada dezechilbrului și dizarmoniei existente în viața mea, în momentul prezent.

Intr-o dimineață, am citit în cartea lui Paul Ferrini ”Cuvinte de înțelepciune pentru fiecare zi” (Editura For You 2002):

”Mulți oameni doresc să facă parte dintre cei care ajută, dar nu se ajută pe ei înșiși. Ei îi hrănesc pe alții, dar nu se hrănesc pe ei înșiși. E oare de mirare că se epuizează, devin obosiți și decepționați?

Dacă tu nu ești hrănit de ceea ce faci, cum îi poți hrăni pe ceilalți?

Fericirea ta nu trebuie pusă pe locul doi.

Ea este de primă importanță.

Din fericirea ta izvorăște abundența.

Darurile lui Dumnezeu curg spre tine, pentru că te iubești și te accepți pe tine însuți.

E bine să recunoști că aspectele din viața ta care prosperă sunt cele care îți aduc cea mai mare bucurie – și că ele sunt zonele cărora le dăruieti cea mai mare energie și atenție”.

Citatul de mai sus a rezonat foarte puternic cu mine, în toată această săptămână provocatoare, în care mi-am propus ”respectul pentru propriul corp”.

Și în care am reușit să fac acest lucru doar o parte din timp, după care am început să mă port la fel de abuziv cu corpul meu, ca și până acum.

Am făcut mari progrese, oricum – pentru că în trecut – lipsa de respect, alături de inconștiență, au fost flagrante.

Acum, cu toată conștiența, și cu toate măsurile de simplificare și curățenie luate de peste 3 ani – tot există o exagerare în planul ”social” – un ”PREA MULT” aplicat corpului fizic – care NU MAI VREA și NU MAI POATE duce toată această presiune.

Iar tentativa de a ”mă pune și pe mine în program” a fost cea mai importantă conștientizare a ultimilor 3 ani.

Mi-a arătat încă o dată cât mai am de lucru – atât în interiorul, cât și în exteriorul meu.

A fost extrem de util să văd cum mi-am organizat o viață în care mi se oglindește (din partea celor din jurul meu) propria lor lipsă de respect pentru organismul pe care îl au.

Mă învârt printre oameni care ”se abuzează” continuu – nu se alimentează corespunzător (fiind mereu ”indulgenți” și folosind celebra frază ”merge și așa”, sau alte fraze faimoase, precum: ”acum și atât”, ”o viață am”, ”nu pot să mă abțin” etc etc), nu se odihnesc cât trebuie, stau în relații ”abuzive” și consumatoare de energie și au ca temă principală de discuție ”bietul de mine – câte fac eu și câte pătimesc tot eu”.

Atâta timp cât încă ”materializez” în jurul meu aceste energii, înseamnă că ele sunt prezent, evident și în mine.

Înseamnă că toate părțile mele copilărești, de auto-indulgență și mai ales de auto-agresivitate – sunt active și-mi modelează realitatea.

A fost foarte util să particip la auto-provocarea săptămânii.

Voi încerca un week-end mai blând, cu mai multă compasiune și grijă de sine.

O să-mi iau un mic cadou, cu puținii bani care s-au adunat în urma acestei săptămâni, ca un fel de ”memento” în fiecare zi de acum încolo.

Și voi medita asupra întregii săptămâni – și a învățămintelor acestora.

Ma voi ancora și mai mult în mine însămi – pentru a identifica CE ESTE DE LUCRU în planul emoțional și mental – ca să pot crea O ALTĂ REALITATE în jurul meu.

Sper și că și voi ați avut revelații interesante, dacă ați încercat măcar o zi sau câteva zile să vă găsiți ”loc” în propriul program  – pentru corpul fizic sau pentru sufletul vostru (adică pentru voi înșivă).

Sunt lecții importante pe care le avem de învățat – de repetat și ”de integrat”, pentru a putea ”absolvi” clasa și a merge mai departe.

Cât timp vom continua să ne tratăm ca pe cerșetori – vom rămâne niște cerșetori – indiferent câte măști vom afișa – și cât de tare vom încerca să ne păcălim pe noi înșine.

Corpul fizic NU POATE FI PĂCĂLIT.

Biologia este biologie.

Suprarenalele slăbite se manifestă cu tot cortegiul lor de simptome: de la somn tulburat, la lipsă de energie, de la dureri de spate, la țiuituri în urechi, de la tulburări de vedere, la dureri de cap (ușoare sau mai severe), de la tulburări digestive, balonări și digestie dificilă, până la tulburări de urinare sau dureri articulare. Ca să nu mai discut de pielea uscată, de părul care cade sau de dinții care se degradează.

Așa încât, pe cine păcălim noi, când ”servim” pe cei din jur – cu prețul propriei noastre sănătăți și energii?

Avem nevoie să medităm profund la această stare de fapt.

Și să o ACCEPTĂM și RECUNOAȘTEM așa cum este ea, în prezent.

Pentru a o putea depăși și a găsi soluții la exterior – în primul, rând, trebuie găsite soluții LA INTERIOR.

CE DIN MINE mă îmboldește continuu să fiu pentru alții prea mult și să fiu prea puțin pentru mine?

Avem subiect de contemplare pentru week-end!

Vă doresc zile liniștite, adunate, petrecute cu voi înșivă și găsind drumuri prin jungla procesului de vindecare!

http://www.centrulnatura.ro/dizarmonie-si-dezechilibru/