Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Am putut să ne ”acordăm” mai ușor la Soarele interior – atunci când ne-am oglindit în sursa vieții – Soarele de pe cer.
Având zile liniștite și de răgaz și petrecând un pic de timp cu mine, acasă – am reușit să observ ceva: soarele puternic de afară a luminat întreaga casă și am putut observa mult mai bine praful și dezordinea existente în zone diferite din casă.
Când nu este soare afară – nu se vede praful de pe balustrada de la casa scării. Soarele puternic mi-a arătat că acea balustradă este realmente acoperită de praf. Am uitat de ea, în eforturile mele zilnice sau săptămânale de a menține curățenia. La fel am observat pânze de paianjeni prin colțurile scărilor, sau mult praf sub pian – în zone în care rareori intervin în eforturile de curățenie.
Soarele puternic a luminat atât de bine toate ungherele casei – de care eram foarte mândră după curățenia ultimelor săptămâni – încât realmente am observat cât mai este de muncă!
LUMINA face vizibile toate ungherele neumblate și mă impinge să continui procesul de curățenie / vindecare început.
(nu doar în casa mea, ci și în corpul și în viața mea).
Am citit ieri într-o carte de spiritualitatea următoarele considerente, care se potrivesc foarte bine cu observațiile din ultimele 4 zile de soare:
”Un sistem stabil NU SE SCHIMBĂ UȘOR.
În general, oamenii nu fac schimbări atunci când lucrurile merg bine, ci atunci când merg rău.
Prin urmare, O CRIZĂ DEVINE O OPORTUNITATE!”
(sublinierile îmi aparțin).
Am realizat că ultimii ani de ”muncă” pe drumul detoxifierii și vindecării au fost ”induși” și ”susținuți” de ”criza de sănătate” a vieții mele. Inițial, am considerat această ”criză” ca fiind ”lovitura” Soartei (sau a Divinului). M-am simțit nefericită, ”bătută de soartă” și m-am victimizat mult timp (plângându-mi de milă).
După o perioadă, am decis să caut soluții, să-mi asum răspunderea și să o iau pas cu pas la drum, în rezolvarea problemelor identificate.
Drumul s-a derulat ”de la sine”, în momentul în care am încetat cu văicărelile și m-am pus pe treabă, informațiile au venit – una după alta, posibilitățile s-au construit – una după alta.
Pe măsura aplicării, testării, observării și integrării cunoașterii – am fost ”îndrumată” către următoarele etape – prin semne / sincronicități de netăgăduit.
A fost suficient SĂ VREAU să mă ajut – că întregul Univers mi-a sărit în ajutor.
”Ajutorul” a fost totdeauna la dispoziția mea – doar că nu l-am văzut – pentru că purtam ”ochelarii fumurii” ai ignoranței.
Pe măsură ce s-au mai șters din ”ceața” minții, din frică, din văicăreală și din așteptările nerealiste ale unui salvator din exterior – am reușit să văd din ce în ce mai bine ”jaloanele” drumului și să merg pas cu pas pe el.
Mereu au apărut momente de îndoială.
Mereu au apărut ”crize” și perioade de panică.
Deși am deja ani de când merg pe drum – copilul speriat din interior reacționează la provocările noi tot cu ”frică” – nu a trecut încă reflexul de a fugi la mama sau tata să-mi rezolve problemele.
Proiectul ”Aprindeți Soarele interior” – este o declarație de maturizare personală.
Am nevoie să aprind lumina interioară – pentru a putea continuu vedea CE MAI ESTE DE LUCRU – ce mai este de făcut / curățat / vindecat – astfel încât sistemul biologic al corpului meu (dar și energia care sunt eu, de fapt) să funcționeze optim.
Am nevoie să mențin această lumină aprinsă continuu – pentru a nu mai neglija atâtea zone și colțuri ale vieții mele / ale corpului meu / ale activității mele – și pentru a lua cele mai bune decizii în orice moment.
Am văzut zilele care au trecut cum Soarele intens mi-a indicat nevoia de a reîncepe eforturile de curățenie.
Am avut zile de odihnă, de relaxare, de repaus și de re-culegere.
LINIȘTEA INTERIOARĂ este hrănită din perioadele de ”tihnă”.
Au fost primele Sărbători în care am ales să nu mai ”împărtășesc” timpul, energia și mai ales să nu mai încarc zona digestivă – cu balastul obișnuit.
Am ales ca anul acesta să Sărbătoresc Ziua Soarelui cu sucuri de fructe – în Natură – pe malul mării – în plină căldură a Soarelui.
M-am îndepărtat cât am putut de mirosul de mâncare și de grătare – care penetra toate cartierele orașului în care trăiesc.
Am ales să petrec ziua doar cu partenerul meu, care a acceptat să avem alături de noi doar Natura și aerul curat de pe malul mării.
A fost prima oară când am simțit că SĂRBĂTORESC cu adevărat VIAȚA.
După ani de zile de ”muncă” interioară și perioade dificile – cu multe ”crize” la toate nivelele vieții, am simțit că reintru în FLUXUL VIEȚII cel adevărat – nu în definițiile ipocrite pe care socialul le dă vieții (”pâine și circ” – noțiuni inventate de romani – și ajunse până în prezent, ca fiind ”normalul” vieții umane).
Am simțit viața ca pe ”o curgere”, un FLUX al energiei luminoase și am simțit corpul ca fiind o parte din ea.
Am simțit că ”acordându-mă” la acest flux curgător și continuu al vieții, îmi pot păstra viața.
Am realizat OPORTUNITATEA IMENSĂ care a fost CRIZA mare a vieții mele.
După Sărbători, am simțit și ieșirea din ”fluxul” energiei – odată cu ”reintrarea” în ”lumea oamenilor” – a ”muncii” și ”datoriei” – dar știu că mai am de lucru până voi reuși să îndepărtez toată mizeria ce-mi blochează sistemul interior – și care mă împiedică să rămân cuplată continuu la ”fluxul” real al vieții și energiei.
A fost un privilegiu să mă ”acordez” la Soarele exterior și la cel interior – să-i simt CĂLDURA – susținerea și mai ales, ”ghidarea” în ultimele 4 zile.
Am putut înțelege clar cum toate crizele din ultimii ani ai vieții nu au fost decât imbolduri de a mă întoarce către ”acasă” – către ”sursa vieții” – către SOARE.
Acum știu că și în mine este un rezervor de energie asemănător cu astrul de pe cer. Am reușit să-l descopăr în ultimele zile, când a fost bine ”iluminat” și încărcat de sursa exterioară.
Știu că puterea interioară este imensă.
Știu că am nevoie de foarte puțin din afara mea pentru a trăi într-o stare de echilibru și de bine.
Am fost eronat învățată și programată să depind de multe lucruri din exterior. Mi s-a repetat obsesiv de către părinți și profesori că fără hrană, fără haine, fără prieteni, fără serviciu etc etc etc nu voi putea trăi în această lume.
Și am aflat, sub LUMINA SOARELUI exterior și interior – că toate aceste învățături sunt false, eronate și ipocrite.
Așa cum discutam în multe alte rânduri – încă nu știu CUM aș putea altfel trăi – dar sunt dispusă să LUMINEZ calea și să aflu.
Pornind de la alimentație și simplificând-o până aproape la dispariție – am aflat de cât de puțin are nevoie corpul pentru a se simți bine și pentru a se vindeca.
Și am descoperit cum mâncarea mă ținea într-o sclavie mentală și energetică greu de imaginat (atunci când te afli în ea).
Tot ”abuzul alimentar” al Sărbătorilor – care ani de zile a fost ”normalul” vieții mele – mi-a reamintit CINE și CUM a creat CRIZELE vieții mele: EU ÎNSĂMI – cu propria mea mână și gură – ajutată din plin de oamenii din jurul meu.
Abuzul alimentar al Sărbătorilor vine ”la pachet” cu multe alte abuzuri – de toate felurile – cu excese relaționale, excese comportamentale și mai ales, cu abuzuri ale timpului și energiei mele.
Dintotdeauna ”Sărbătorile” de iarnă au fost perioade de iritabilitate, nervozitate, agitație și epuizare. Exact spiritual ”invers” decât cel propagate de cântecele și colindele repetate obsesiv, într-o tradiție care urmărește parcă ”o spălare de creiere” – mai degrabă decât o susținere energetică.
Iar susținerea propagandei ”cadourilor” (nimic altceva decât obiecte inutile ambalate în hârtii frumos colorate) nu a reprezentat zeci de ani decât susținerea tăcută a industriei cumpărăturilor.
Cadoul cel mai frumos primit de Ziua Soarelui în acest an au fost zilele libere, liniștite, petrecute în liniștea casei și pe malul mării – plimbările în Soare și serile petrecute cu un pahar de suc și o carte bună.
Starea de bine cu care m-am trezit în fiecare dimineață a fost confirmarea corpului meu că i-a fost bine cu ceea ce a primit.
Am multă experiență personală cu partea practică ”ORICE CRIZĂ DEVINE O OPORTUNITATE!”.
Asta nu înseamnă că în momentul unei crize nu mă panichez (pe moment), înainte de a-mi aminti că ”am mai trecut pe aici!”.
Continui proiectul ”APRINDEȚI SOARELE INTERIOR!”.
Chiar dacă soarele nu va mai străluci pe cer și norii vor întuneca fața sa luminoasă – el a lăsat razele sale în interior – și mai ales, le-a depozitat în fructele minunate ce mă vor însoți – în continuare – în tot cursul proiectului.
Sucul de portocale (excepțional curățător al ficatului și pancreasului), alături de limonadă (cu miere, desigur!) – uneori sucul de pere, sau sucul de mere – pe lângă bucățile delicioase de pepene galben sau papaya coaptă (mulțumesc supermarket-uri pentru papaya și alte fructe exotice ori apă de cocos proaspăt scoasă din nucile de băut)– sunt alături de mine în toată această perioadă.
Încerc să definesc clar intențiile pentru viitor – legate de propriul proces de vindecare.
Vreau multe – ca majoritatea oamenilor.
Dar pentru a fi mai eficientă – am nevoie să CLARIFIC prioritățile.
Dacă ar fi să fiu în fața Marelui Creator și el m-ar întreba:
CE DORINȚĂ VREI SĂ-ȚI ÎNDEPLINESC?
O SINGURĂ DORINȚĂ!
Care ar fi aceasta?
Chiar, care ar fi aceasta? O SINGURĂ DORINȚĂ – UNA SINGURĂ!
Continui să meditez, să cuget și să formulez DORINȚA / NEVOIA UNICĂ pe care să o pot transmite Universului, pentru anul care urmează.
Mai am încă zile din proiectul ”APRINDEȚI SOARELE INTERIOR” – și sper să ”mă iluminez” suficient cât să continui drumul cu eforturi mai mici și rezultate mai mari.
Succes tuturor – nu uitați fructele – nu uitați plimbările în aer liber (indiferent de vreme) și nu uitați să petreceți timp cu voi înșivă – în meditație, rugăciune sau pur și simplu, reculegere.
Zile minunate – însorite și liniștite – pentru toți cei care susțin (prin participarea personală) proiectul ”APRINDEȚI SOARELE INTERIOR!”
http://www.centrulnatura.ro/o-criza-este-o-oportunitate/
