Centrul natura OAMENII SE TREZESC!

Comentariu de la Mihaela – cu privire la articolul despre ”Trezire”

Apropo de articolul tau cu trezirea din betie si de cum il tratam pe copilul interior, m-a izbit un comentariu a lui Alphie Kohn! Cata dreptate are! Imi aduc aminte de atatea momente de lipsa de respect, de rabdare si de consideratie fata de copil! Ei trebuie sa faca ce avem noi adultii nevoie sa faca si ne enervam cand se misca prea incet, cand nu sunt atenti, cand nu vor sa mearga acolo unde vrem noi…

Nu în ultimul rând, reputatul psiholog american crede că o altă greşeală capitală pe care o fac dintotdeauna părinţii este că nu-şi tratează copiii cu respect, chiar dacă au acest comportament fără să realizeze că îi desconsideră fix pe cei pe care se presupune că îi iubesc necondiţionat şi pentru care ar face orice.

„Îi arătăm unui străin sau unui coleg mai mult respect, mai multă consideraţie decât copilului nostru. Ce se întâmplă atunci când vezi un străin sau un coleg că se împiedică şi cade? Îl ajuţi să se ridice, îi scuturi hainele, îl întrebi dacă a păţit ceva şi dacă are nevoie de ajutor. Nu ţi-ai permite să-i tragi una după ceafă, să-i spui că este căscat şi că nu se uită pe unde merge, dar exact aşa reacţionează foarte mulţi părinţi în privinţa copiilor lor“, a oferit Kohn un exemplu pentru a ilustra lipsa de respect de care vorbeşte.

Alta chestiune care m-a izbit recent, a fost o apreciere a lui Arsenie Boca:
„Postul este o luptă aspră cu însuşi trupul tău. Dacă birui, bine îţi va fi, iar dacă nu, să ştii că toate relele de la stomac încep, iar relele sunt patimile. De aceea, postul are următorul rost: să curăţească trupul până acolo încât să nu mai fie nici o piedică pentru suflet. Şi nu luptător nătâng, împotriva Duhului Sfânt. Căci fără post trupul se face unealtă duhului rău. La sfârşitul veacului (şi pare că-i aproape) antihrist tot cu stomacul va vădi pe oameni.”, spunea Arsenie Boca despre Postul Crăciunului.

De asemenea, el credea că „prin post, închisoarea de pe noi se face mai străvezie şi întru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu şi va avea pe ce să şadă şi El va săvârşi lucrarea. Iar lucrul pornirii e mântuirea omului. Înţelegeţi dar, de ce cei trei – lumea, trupul şi diavolul – sunt vrăjmaşii mântuirii şi vrăjmaşii postului. Nu postul ne mântuieşte, ci darul lui Dumnezeu. Nu osteneala ne mântuieşte, ci mila Tatălui. Dar osteneală fă, că altfel nu vine Mila.”

Deci nu e fără semnificaţie că Iisus S-a născut într-un grajd. Faţă de sfinţenia Lui, lumea e un grajd, în care oamenii au ajuns cu firea ca vitele. Iisus, chiar de la naşterea Sa, ne descoperă trista situaţie sufletească a omului.


Nu m-am intrebat pana acum de ce povestea nasterii lui Isus a fost legata de grajd!

Imi place in special formularea
„prin post, închisoarea de pe noi se face mai străvezie şi întru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu şi va avea pe ce să şadă şi El va săvârşi lucrarea”
care exprima in limbajul bisericesc exact trezirea din betie!!!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Mulțumesc pentru cuvintele de mai sus – MINUNATE REVELAȚII!


Când ne trezim, când începem să deschidem ochii, începem să pricepem că am avut dintotdeauna lângă noi GHIZI, ÎNDRUMĂTORI și MAEȘTRII.

Care ne-au spus exact CE AVEM DE FĂCUT – doar că am ascultat (prin confuzia ”BEȚIEI” EGOULUI) și n-am auzit nimic din ce ni s-a spus!

Matt Kahn, în ultima lui intervenție, spunea că este momentul să lăsăm LUPTA dintre EGO-uri la o parte.
Este momentul să reacționăm cu BUNĂTATE atunci când cineva ne abuzează.
Când cineva rostește cuvinte urâte, grele și de judecată la adresa noastră, ESTE MOMENTUL SĂ STĂM ÎN LINIȘTE INTERIOARĂ, să privim CU COMPASIUNE copilul rănit (și foarte furios) care se exprimă prin cealaltă persoană și SĂ-L LĂSĂM SĂ NE CRUCIFICE.
SĂ NE DISTRUGĂ cu ”agresiunea sa”.
TOT CE POATE DISTRUGE ÎN NOI ESTE DOAR EGO-UL.
Dacă ripostăm, dacă ne apărăm, TOT EGO-ul este cel care își apără integritatea.
EGO-UL SE TEME CEL MAI TARE DE DISTRUCȚIE.
DAR ODATĂ EGO-UL CRUCIFICAT – NU MAI RĂMÂNE DIN NOI DECÂT IUBIREA!

PENTRU CĂ IUBIREA NU POATE FI DISTRUSĂ DE NIMIC ȘI DE NIMENI.
IUBIREA (CARE SUNTEM) ESTE INDESTRUCTIBILĂ!

DOAR EGO-UL POATE FI CRUCIFICAT.
DAR DACĂ ACCEPTĂM ACEST LUCRU, FĂRĂ JUDECATĂ, FĂRĂ ÎMPOTRIVIRE, FĂRĂ RIPOSTĂ (și acum înțeleg cu mult mai bine parabola biblică!) – DUPĂ CRUCIFICAREA EGO-ului – urmează ÎNVIEREA în LUMINĂ!

ȘI din acel moment – NIMIC ȘI NIMENI nu va mai avea putere asupra noastră!

Când cineva ne abuzează, vorbește urât cu noi, ne tratează fără respect – încercați un exercițiu simplu.
Priviți persoana în ochi – cu liniște și calm și spuneți-i (la finalul ”diareei verbale” cu care vă împroașcă) – MULȚUMESC! MULȚUMESC! MULȚUMESC!
Mulțumesc că mă ajuți să distrug închisoare care mă ține prizonier și să eliberez IUBIREA care sunt.

Mai ai insulte? Mai vreau!
Dacă dorești, te învăț eu cum să mă insulți ”eficient” (doar eu știu cel mai bine cum să-mi fac rău, am exersat cu măiestrie acest lucru zeci de ani!). Îți mai dau eu ”muniție” dacă tu ți-ai terminat-o pe a ta!
Lovește-mă! Insultă-mă! Distruge-mă! Crucifică-mă! Eliberează-mă!
MULȚUMESC!

TRATAȚI-I CU BUNĂTATE pe cei care vă abuzează.
Amintiți-vă de comportamentul lui Iisus.

ACCEPTAȚI ȘI PRIMIȚI ”CRUCIFICAREA” prin intermediul copiilor răniți din inima celor cu care ne confruntăm în fiecare zi.
Singurul ca va suferi va fi EGO-ul.
IUBIREA nu va fi atinsă – de nimic – IUBIREA ESTE LUMINĂ ȘI ESTE DIVIN.
Ea va fi ELIBERATĂ doar odată cu distrugerea EGO-ului

Pentru cel care vă abuzează, care își descarcă prea –plinul de furie, mânie și necazuri acumulate pe dumneavoastră, care se așteaptă la o porție de frică și teroare, din partea dv (energie negativă de hrănire a propriei lui furii), faptul că-i spuneți: ”MULȚUMESC” pentru abuz va fi cam înfricoșător!!
Și dacă abuzul este primit cu stare de IMPERSONALITATE și cu un ”MULȚUMESC”! este suficient să-l TREZEASCĂ din beția EGO-ului în care a fost aruncat de propriile lui trăiri negative.
Pentru că în acel moment, orice persoană își va spune: ”Ce fac eu acum?”
ȘI SE VA TREZI.

Nici un om NU ESTE RĂU.
În fiecare om ESTE UN COPIL RĂNIT – ȘI RĂUTĂCIOS – PENTRU CĂ NU ȘTIE SĂ FIE ALTFEL!

ACCEPTÂND CRUCIFICAREA EGO-ULUI ȘI ACCEPTÂND ABUZURILE CELORLALȚI CU BUNĂTATE – VĂ TREZIȚI ȘI-L AJUTAȚI ȘI PE CELĂLALT SĂ SE TREZEASCĂ!

Si să-l auzim din nou pe părintele Arsenie Boca:
”Nu este cale de mântuire, de ispășire a păcatelor, decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferința unei răstigniri în viață se intră în Împărăția lui Dumnezeu. Și se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă. Deci, cel ce vrea să se mântuiască n-are pe nimeni de osândit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, răstignirea-l așteaptă, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc. În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni. În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten. Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus! În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mântui”

TOȚI ÎNDRUMĂTORII – DIN TOATE TIMPURILE – VORBESC DESPRE ACELAȘI LUCRU (în cuvinte și expresii diferite).

Se spunea că în acești ani, de final de secol 20 și început de secol 21 – va reveni Hristos pe Pământ ”să ne mântuiască!”.
Vestea cea bună este CĂ EL ESTE DEJA AICI (nu că ar fi plecat undeva, în ultimii 2000 de ani!).
Este aici în ÎNȚELEGEREA pe care începem să o avem cu privire la EVOLUȚIA noastră pe Pământ.

Dificultatea cea mai mare cu care ne confruntăm în prezent este să NE TREZIM din BEȚIA EGO-ului, în care am fost aruncați de MATERIALISMUL și ÎMPĂMÂNTAREA în corp fizic – ale cărui reguli de funcționare am început abia acum, după câteva mii de ani de folosire, să le cunoaștem mai bine!

Am avut întotdeauna GHIDARE, am avut mereu la îndemână ÎNDRUMARE și ÎNDRUMĂTORI.

Nu le-am văzut până în prezent.
SUNTEM NIȘTE MILIONARI CARE AM STAT PE COMORI și am uitat că stăm pe ele!

NE TREZIM!
INCEPEM SĂ ÎNȚELEGEM – fiecare dintre noi, câte puțin. Iar ÎMPREUNĂ, deja avem o imagine de ansamblu!