Centrul natura Practica „Bunătății”

Am stiut dintotdeauna că trăsăturile unei persoane Ințelepte, care a depășit vârsta ”copilăriei” omenești (indiferent de vârsta biologică, care nu este relevantă) – sunt reprezentate de BUNĂTATE, COMPASIUNE, IUBIRE și COMPORTAMENT frumos (amabilitate) – atât cu sine, cât și cu cei din jur.
BUNĂTATEA a reprezentat pentru mine ”măsura” după care i-am ”măsurat” (inconștient) pe toți cei pe care i-am întâlnit (și după care m-am evaluat în continuu pe mine).

Lipsa bunătății în comportament – m-a făcut să mă îndepărtez de mulți oameni din viața mea – fără să mă gândesc prea mult de ce am făcut-o.
Mulți dintre foștii mei profesori, sau maeștrii pe calea spirituală – au fost oamenii extrem de inteligenți, cultivați, erudiți și mai ales, foarte experimentați. Dar de multe ori, lipsiți de BUNĂTATE în relațiile cu cei din jur sau cu sine.

Profesorul meu de macrobiotică, cel care mi-a deschis ochii cu privire la alegerile alimentare greșite ale oamenilor – era o persoană fascinantă, un vorbitor și lector care te ținea nemișcat, ore întregi, cu toată cunoașterea și elocvența sa – dar NU ERA UN OM BUN. Nu se trata cu bunătate pe sine (își forța și biciuia corpul fizic, sau limitele sale energetice) și mai ales, nu-i trata cu bunătate pe cei din jur.

La fel și prima mea profesoară mea de homeopatie, una dintre cele mai bune și inteligente doctorițe pe care le-am întâlnit în viața mea, cunoscătoare de multe limbi străine, o persoană umblată în lume și cunoscătoare a multor detalii ale vieții civilizate.
Dar NU O PERSOANĂ BUNĂ. Ci una plină de prejudecăți la adresa oamenilor și mai ales, o persoană care discrimina continuu: ”acela merită / celălalt nu merită”.

Indiferent cât de multe mi-a oferit o circumstanță sau o anumită persoană, dacă nu regăseam ”bunătate” ca valoare sau ca reper, mai devreme sau mai târziu, am plecat și am lăsat circumstanța / persoana respectivă (după ce stăteam destul de mult acolo, pentru a-mi învăța și înțelege lecția).
Și când plecam, NU MĂ MAI UITAM ÎN URMĂ (mă comportam la fel de lipsită de bunătate, cum se comportau toți ceilalți din jurul meu).

Abia târziu am înțeles ”tiparele de comportament” pe care le-am identificat și regăsit repetat în viața mea.

Am înțeles cum m-am obișnuit, din copilărie și până târziu în viața mea de adult – să accept să stau lângă adulți LIPSIȚI DE BUNĂTATE (în relațiile cu ei înșiși sau cu cei din jur).
M-am obișnuit SĂ MĂ TRATEZ FĂRĂ BUNĂTATE – și să-i accept pe ceilalți care făceau același lucru cu mine (și cu ei înșiși).

Chiar mi se părea CIUDAT sau NEOBIȘNUIT să fiu tratată cu COMPASIUNE, cu BUNĂTATE sau cu IUBIRE de către cei din jur – pentru că eu NU ȘTIAM SĂ MĂ TRATEZ ÎN acest fel și nu eram obișnuită să primesc acest lucru de la ceilalți.
Priveam cu suspiciune pe oricine mă lăuda sau îmi făcea un compliment (deși în adâncul sufletului, așteptam cu aviditate o laudă sau un compliment!). Și mi se părea ”normal” să fiu certată, mustrată, atenționată și să mi se spună zilnic cât sunt de neîndemânatică, de necunoscătoare și de proastă / rea.

Și mult timp am considerat ”normal” ca cei mai ”importanți” oameni (profesorii, maeștrii, ghizii mei spirituali) să se comporte ”sever”/lipsit de bunătate față de mine.
Și am acceptat de multe ori să fiu abuzată (în toate formele – energetic, verbal, chiar și material sau fizic) de către ceilalți – cu multă lipsă de compasiune și bunătate – fără să protestez sau să ripostez.


Mi s-a părut ”normal” ca severitatea (și abuzul) – să fie COMPORTAMENTUL ACCEPTABIL – iar ”bunătatea” să fie doar o ”ciudățenie” din cărțile cu povești.

Deși undeva, în adâncul sufletului meu, am știut dintotdeauna că semnul unei ființe MATURE cu adevărat o constituie comportamentul cu bunătate, compasiune, iubire – față de sine și de ceilalți.

Doar în momentul în care energia mea interioară s-a schimbat, și EU AM ÎNCEPUT să mă comport cu bunătate față de mine – să-mi aloc timp în programul meu aglomerat = timp pentru odihnă, timp pentru relaxare, timp pentru gândire și timp pentru a-mi da seama CE MI SE ÎNTÂMPLĂ, de fapt, abia atunci și ceilalți au început să se comporte cu BUNĂTATE față de mine.

Schimbându-mi vibrația – am atras alți oameni în preajma mea, care corespundeau acelei vibrații. Și în același timp, am determinat ca oamenii care erau dintotdeauna în jurul meu să manifeste și ei ACEEAȘI vibrație, în rezonanță cu cea cu care mă tratam eu!
AM SCHIMBAT COMPORTAMENTUL CELORLALȚI FAȚĂ DE MINE, DUPĂ CE AM REUȘIT SĂ SCHIMB CEVA ÎN MINE!

Când te comporți cu bunătate față de tine, nu te mai abuzezi – la nici un nivel. Nu te mai auto-sabotezi și nu te mai complaci în comportamente care îți distrug corpul fizic, de dragul ”integrării” în standardele impuse de alții.
Când ești bun cu tine, nu te mai auto-agresezi cu gânduri de judecată, la adresa celorllați, și implic și la adresa ta.
Când te comporți cu bunătate față de propria minte, de suflet și de emoțiile / sentimentele incercate – IUBEȘTI fiecare experiență trăită și accepți fiecare lecție predată de Univers.
Când ești bun cu tine, te comporți EGAL cu toți cei din jur, nu-ți mai oglindești /modelezi atitudinea, cuvintele și energia după interlocutor.

Bunătatea reprezintă energia caracteristică a unei PERSOANE ADULTE – care a depășit orgoliile copilului mic și ale adolescentului și a acceptat responsabilitatea deplină a propriului destin.

Și exact atunci când cineva se poartă urât cu tine – și tu CONTINUI SĂ-I OFERI BUNĂTATE (deși comportamentul lui ”cere” opusul bunătății) tu manifești înțelegerea adultului responsabil – care ȘTIE CĂ UN COPIL RĂNIT – CE SE POARTĂ RĂUTĂCIOS CU CEI DIN JUR – PENTRU CĂ SUFERĂ PE INTERIOR – ARE NEVOIE MAI MULTĂ DE IUBIRE, COMPASIUNE ȘI BUNĂTATE decât oricine altcineva.

Am din ce în ce mai multă COMPASIUNE față de toți cei care se poartă lipsiți de BUNĂTĂTATE, cu ei sau cu cei din jurul lor.
Justificându-și în fel și chip alegerile și ”explicând” în cuvinte ”lumești” propriile decizii.

Încă exersez manifestarea BUNĂTĂȚII în circumstanțe dificile (pentru că, acel copil rănit din interiorul meu, care nu și-a vindecat complet rănile, dorește uneori să scoată lopățica și grebla și să le dea cu ele în cap celor care îl rănesc!).

Consider o mare victorie și un mare succes fiecare circumstanță dificilă personală în care nu îmi mai dau singură în cap cu lopățica sau grebla și nu-mi mai torn nisip în cap. Contul meu emoțional foarte negativ (un fel de ”cont bancar” interior) – a devenit mai puțin negativ și chiar se apropie de echilibru = nivelul zero – după multele ”depuneri” de fapte amabile și de tratament cu bunătate al propriei persoane – în toate circumstanțele de greșeli și gafe zilnice.
Mai am puțin și intru cu contul pe ”pozitiv” și voi continua ”depunerile” în acest cont, până când îmi voi face o rezervă consistentă de emoții pozitive la adresa mea proprie.

Cu fiecare COMPLIMENT și LAUDĂ pe care mi le aduc, cu atât mai mult cresc trăirea ”practică” a BUNĂTĂȚII față de mine însămi.
La început este mai greu, pentru că un cont foarte negativ – nu se ”pozitivează” peste noapte. Ca atunci când ai o datorie imensă, și chiar dacă mai achiți din ea, tot datorie rămâne, dar ceva mai mică.
Îți trebuie TIMP să achiți o datorie uriașă.
Și apoi, și mai mult TIMP, să faci economii – și să ai ceva ”pus deoparte”.

La fel și în ”practica BUNĂTĂȚII”.
Îți ia timp să devină ”NORMALUL” vieții, după ce zeci de ani ai trăit ca ”normal” LIPSA BUNĂTĂȚII.

Cineva spunea că tehnica ”gândirii pozitive” NU FUNCȚIONEAZĂ – că mulți o încearcă și rapid, o abandonează.

Și din propria mea experiență, vin cu un mesaj de încurajare pentru toți:
FUNCȚIONEAZĂ!
ESTE DOAR NEVOIE DE TIMP!
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA sunt două virtuți importante în PRACTICA BUNĂTĂȚII (ca în orice altă ”aplicație practică”).

SUCCES TUTUROR celor care caută drumul către STAREA DE BINE INTERIOARĂ!