Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Cum v-ați simți în săptămâna Colaborării cu Divinul și cu Sinele vostru înalt?
V-ați amintit să invocați Divinul în momentele de stres?
Ați reușit să dați la o parte EGO-ul cel plin de pretenții că ”eu fac tot”, ”eu pot tot”, ”eu îi ajut pe toți” și să permiteți Divinului să vă ghideze și să vă aducă CELE MAI BUNE SOLUȚII la fiecare provocare apărută în viața voastră?
Am ascultat ieri o povestioară ce m-a impresionat spusă de o colegă medic homeopat înțeleaptă și transformată de viață în Divinul aflat printre noi.
Ne povestea cum a întâlnit lângă o mănăstire izolată din munți o bătrânică de peste 75 de ani, care făcuse 40 de minute de la satul ei la mănăstire, umblând singură prin pădure, iarna, pe un ger de se lipeau nările de frig.
Au vrut să o ducă cu mașina înapoi în sat, dar bătrâna a refuzat și a spus că se descurcă singură și ajunge cu bine acasă, ca de fiecare dată.
Așa că au întrebat-o cum de poate umbla singură prin pădure, iarna, pe frig, fără teamă și fără să-și facă fel și fel de gânduri negre.
Și ea a răspuns zâmbitoare: ”Simplu, maică. Îmi fac o cruce mare și-mi spun: Doamne Isuse, tu înainte și eu după tine!
Așa merg continuu, ÎNAINTE, călăuzită de El și știu că ajung acolo unde am de ajuns.”
Mi-a încălzit sufletul când am auzit această mostră simplă a înțelepciunii oamenilor simpli din popor (îmi era dor să-mi amintesc de bunicii înțelepți de altă-dată!), pentru că ea ilustrează în câteva cuvinte ceea ce am încercat eu să vă descriu în ditamai articolul de săptămâna trecută.
COLABORAREA CU DIVINUL.
PARTENERIATUL cu adevăratul nostru ajutor aici pe Pământ!
Și ajungem la tema acestei săptămâni care începe – și pe care am denumit-o săptămâna ASERTIVITĂȚII.
Pentru mulți dintre voi este un cuvânt nou – și veți ridica sprâncenele sau vă veți duce la dicționar, să vedeți ce înseamnă.
Cei care ați mai studiat fel și fel de discipline de ”auto-ajutor” și psihologie știți deja că A FI ASERTIV – înseamnă A SPUNE NU, ATUNCI CÂND VREI SĂ SPUI NU.
De fapt, definiția din Dex a asertivității este: ”caracteristica unei persoane de a-și exprima cu ușurință punctul de vedere și interesele, fără a le nega pe ale celorlalți!”
De aceea și eu am numit-o ”abilitatea de a spune ”nu” când vrei să spui ”nu” – pentru că acest lucru pare a fi dificultatea majoră a adulților ”bine crescuți”.
Cei mai mulți dintre noi suntem educați să spunem mereu da, în special când suntem rugați ceva de membrii familiei, de cei apropiați sau de prieteni.
Dorim atât de mult să le facem pe plac celorlalți, dorim atât de mult să fim percepuți drept niște ”oameni buni” încât de multe ori ne călcăm pe propriile dorințe, ne sacrificăm propriile nevoi, energia și timpul – doar pentru a ni le oferi celor care ne solicită.
Acceptăm să primi în casele noastre vizite și fel și fel de oaspeți, doar pentru că ne este jenă să spunem NU – azi nu am chef de musafiri!
Sau acceptăm să facem comisioane pentru diferite persoane – și să pierdem zile întregi ajutându-i să-și descâlcească propriile confuzii și încurcături.
Mergem la cumpărături sau la restaurant cu cei apropiați, pentru a nu-i refuza și pierdem o zi întreagă de odihnă, pentru că nu suntem în stare să spunem NU.
ASERTIVITATEA este abilitatea noastră DE A NE TRASA HOTARE ȘI GRANIȚE SĂNĂTOASE.
Este puterea noastră de a ne exprima opiniile cu fermitate dar și blândețe.
Doreen Virtue, într-un recent interviu realizat cu ocazia Summit-ului Hay House – spunea despre Asertivitate că este, de fapt – ONESTITATEA de a ne exprima realele sentimente și de a ne onora pe noi înșine cu iubire.
De a rosti ceea ce simțim, atunci când simțim (astăzi NU pot să merg cu tine, asta nu înseamnă că te iubesc și prețuiesc mai puțin, ci că astăzi EU am nevoie de mine și astăzi mă iubesc și mă prețuiesc pe mine mai mult).
A fi asertiv NU înseamnă a fi agresiv.
Nu înseamnă să faci rău cuiva, nu înseamnă să ataci pe cineva.
A fi agresiv înseamnă a arăta cu degetul pe cineva și a spune: ”Tu mă faci să mă simt așa, din cauza ta mă simt așa!” Înseamnă a spune cuiva niște lucruri pe care, dacă altcineva vi le-ar spune vouă, v-ați simți foarte rău.
Mai există o formă de agresivitate ”pasivă”, în care doar faci aluzii în discuțiile cu oameni, ești sarcastic și apoi devii dezamăgit când oamenii ”nu se prind” de toate aluziile tale subtile.
Singura modalitate de a ne ajuta eficient să ne eliberăm de toate emoțiile care se acumulează în interiorul nostru este ASERTIVITATEA.
Cu ajutorul asertivității poți să interacționezi MATUR cu un alt om, poți DISCUTA toate lucrurile ca între adulți, până se lămuresc toate și poți să eviți orice formă de resentimente – care te ”mănâncă” pe interior.
A refuza pe cineva – este același lucru cu a accepta pe cineva. Doar că energia este diferită – și centrarea se face pe PROPRIUL INTERES, pe propriile nevoi – nu pe cele ale celeilalte persoane.
Vă propun, pentru această săptămână, să facem împreună exerciții CONȘTIENTE DE ASERTIVITATE.
HAIDEȚI SĂ FIM ONEȘTI CU NOI ÎNȘINE – și să SPUNEM ”NU” atunci când dorim să spunem ”NU”.
Asta nu înseamnă că vom spune DOAR ”NU”.
În niciun caz.
Înseamnă doar că atunci când avem nevoie de timp pentru noi înșine – dar suntem solicitați să sprijinim, ajutăm pe altcineva – spune un ”nu” calm, detașat, blând, cu iubire și multă considerație pentru celălalt, dar și pentru noi înșine.
Spuneți-le tuturor că ați decis să aveți mai multă grijă de propria energie, de propria stare de bine, de propria sănătate.
De aceea, ați ales să vă odihniți mai mult, să dormiți, să vă relaxați și mai ales, să nu mai pierdeți energie inutilă în magazine, cu vizite și cu socializare (toate acestea vă dezenergizează +++).
În special în relația cu membrii foarte apropiați ai familiei – cu părinții, cu frații, chiar și cu partenerul de viață – este FOARTE DIFICIL să fii asertiv, mai ales când i-ai obișnuit pe ceilalți să spui mereu ”DA”!
Faceți această săptămână un ”salt de credință” – colaborați cu Divinul – MERGEȚI ÎNAINTE, ca și bătrânica din poveste, cu Isus ”ca locomotivă” și voi DUPĂ el – și învățați o lecție importantă: CEA A IUBIRII DE SINE!
Louise Hay spunea că toate formele de cancer apar pe NEIERTARE INTERIOARE și pe RESENTIMENTE.
Înainte să strigați și să spuneți că ”nu-i adevărat!”, uitați-vă cu atenție în interiorul vostru și evaluați câte frustrări și resentimente ați colectat și strâns în decursul vieții de până acum.
CÂTE NEMULȚUMIRI!
CÂTE PRETENȚII ȘI AȘTEPTĂRI!
De câte ori nu vă spuneți: ”aș fi fericit dacă ceilalți oameni s-ar purta mai bine, dacă atmosfera ar fi una mai prietenoasă, dacă mi-aș putea manifesta mai ușor iubirea, dacă……dacă…….dacă…..”
Vă condiționați mereu starea de bine interioară DE REACȚIILE CELORLALȚI.
ȘI UITAȚI CĂ AVEȚI PUTERE DOAR ASUPRA PROPRIILOR REACȚII (și câteodată, nici asupra lor complet! pentru că sunteți copleșit de ele, mai ales de reacțiile instinctuale, de supraviețuire, ale creierului primitiv).
Să nu subestimați niciodată puterea creierului reptilian – a creierului primitiv (cum mai este numit trunchiul cerebral), cel care ne ajută SĂ SUPRAVIEȚUIM.
Când viața ne este amenințată serios, creierul reptilian preia conducerea organismului și intrăm în modul de reacție ”de supraviețuire”: LUPTĂ SAU FUGĂ sau încremenire (împietrire).
CELEBRA REACȚIE ”LA STRES”.
În acele momente, CREIERUL RAȚIONAL SE ÎNCHIDE – și toate deciziile se iau în baza experienței de supraviețuire a creierului reptilian.
Acest lucru se poate întâmpla la un examen, într-o situație familială foarte stresantă, în orice fel de circumstanță provocatoare a vieții.
Vă veți trezi brusc FĂRĂ CUVINTE (creierul reptilian nu se exprimă verbal, pentru că vorbirea nu este o însușire necesară pentru supraviețuire) și făcând lucruri / gesturi / acțiuni ciudate, de neexplicat.
Dacă ați exersat și antrenat mecanismul ASERTIVITĂȚII, veți descoperi că RESPECTUL pentru sine și pentru ceilalți este INTERNALIZAT și subconștientul îl folosește în reacțiile sale automate.
Dar dacă acest mecanism nu este exersat și antrenat până la automatizare, și dacă sacrificiul de sine predomină (și nu iubirea de sine) – atunci senzația de DECONECTARE și SEPARARE pe care o trăiți în fiecare secundă de sacrificiu de sine – imprimă o dinamică interioară specifică.
Apar FRICA, NESIGURANȚA, apare PANICA și mai ales apare AGRESIVITATEA – căutăm vinovați în exterior sau ne considerăm vinovați și PEDEPSIM VINOVAȚII (cei pe care îi identificăm).
ASERTIVITATEA SE ENERSEAZA, se antrenează – de fapt, se RE-AMINTEȘTE și se RE-ANTRENEAZĂ – întrucât am avut-o cu toții în copilărie.
Dar ne-a fost luată puterea ”NU”-urilor noastre, atunci când am fost ”domesticiți” de părinți.
Pentru a le face pe plac, pentru a nu-i răni pe cei pe care îi iubeam (pentru a nu ne răni părinții, în special) am învățat să renunțăm la o parte importantă din noi înșine. LA PUTEREA ”NU”-ului nostru!
Majoritatea devenim oameni care le fac pe plac celorlalți.
Majoritatea încercăm să proiectăm la exterior o ”perfecțiune” nenaturală și o imagine prin care dorim să ne perceapă ceilalți.
Nu mai suntem onești cu noi înșine.
Și ne depărtăm mult de IUBIREA NECONDIȚIONATĂ FAȚĂ DE NOI ÎNȘINE.
Consumăm ENORM DE MULTĂ ENERGIE să fim ”perfecți”, să le facem pe plac tuturor, să fim ”fete bune” și ”băieți buni”.
NE EPUIZĂM BATERIA DE ENERGIE străduindu-ne să fim cine nu suntem.
Toți vrem să fim iubiți pentru cine suntem noi, cu adevărat.
Dar în același timp, ne este foarte frică să revelăm cine suntem noi, cu adevărat.
Pentru că toți credem că NOI TREBUIE SĂ ASCUNDEM O PARTE DIN NOI ÎNȘINE pentru a fi iubiți și acceptați.
De aceea uităm să spunem ”NU” atunci când realmente dorim să spunem ”NU”.
Vă propun în acestă săptămână un nou exercițiu de focalizare interioară. Atunci când cineva vă solicită ceva (un ajutor, un serviciu, energie, timp etc orice) – să luați decizia după ce treceți (mental) rapid prin următorul proces:
INVOC DIVINUL să se exprime prin mine, pentru a manifesta CEA MAI INALTĂ REALITATE pentru binele tuturor.
ÎȚI RESPECT PUTEREA ȘI-MI RESPECT PUTEREA.
Și abia după aceea luați decizia. Și dacă decizia este să spuneți NU – SPUNEȚI ”NU” cu blândețe, cu iubire, cu respect și cu fermitate.
FIȚI CONȘTIENTI continuu în timpul luării acestei decizii.
Și evaluați cum trăiți experiența respectivă.
Asertivitatea nu este ”NU”ul unui copil, care nu vrea să fie deranjat, și reacționează cu ceva egoism și agresivitate.
Asertivitatea este un ”NU” spus cu grijă și iubire pentru ambele părți implicate – dar și cu fermitate și menținerea clară a ”granițelor” dintre noi.
PUTEM SĂ COLABORĂM atunci când ne identificăm și ne menținem INDIVIDUALITATEA.
Acesta este PARADOXUL FIINȚELOR UMANE.
Pentru a depăși relațiile bazate pe dependențe – pe manipulări – pe ”teatru de control” și mai ales, pentru a evita emoțiile intens trăite – avem nevoie să fim CENTRAȚI PE PROPRIA INDIVIDUALITATE.
Este vital pentru fiecare dintre noi SĂ ȘTIM CINE SUNTEM – și să interacționăm cu ceilalți dintr-o poziție de ”non-așteptare” și doar din dorința de colaborare.
Vă propun să facem următoarele zile exercițiile de ASERTIVITATE așa cum putem mai bine, fiecare dintre noi.
Vă puteți susține în continuare de puterea vindecătoare a produselor stupului, nu doar a mierii de albine.
Vă doresc zile interesante, pline de vibrație și lumină!
Cu iubire, tuturor,
Sorina
http://www.centrulnatura.ro/saptamana-asertivitatii/
