Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Coniferele au adus ORDINE și STRUCTURĂ în mintea și viața noastră.
În plus, ne-au conferit suficientă FERMITATE interioară pentru a putea face încă un pas înainte, în drumul vindecării.
Și acest pas, atât de dificil, dar necesar – este cel legat de DEPENDENȚE.
Am citit un fragment în cartea lui Stefano Elio d’Anna ”Școala Zeilor” (una din cărțile mele favorite în această perioadă), care mi-a dat ideea pentru propunerea acestei săptămâni (sublinierile îmi aparțin):
”La vârsta de șapte ani, spartanii nu mai depindeau și erau educați într-o școală a curajului, unde deveneau războinicii invincibili și geniali, eroi, în timp ce astăzi, la aceeași vârstă, copiii sunt integrați în armata tristă a adulților.
Transformarea lor este lesne de observat.
Bucuria jocului, emoțiile frenetice, entuziasmul, adaptabilitatea, curajul sunt tot mai des înlocuite cu inocularea unei emoții aparent umane: invidie, gelozie, ranchiună, anxietate, teamă și cu dobândirea unor obiceiuri nesănătoare: autocompătimire, vorbărie, disimularea și minciuna, împreună cu imitarea acelor grimase care sunt măștile degradării lor.
Încarcerarea libertărții copiilor, frângerea aripilor visului lor sunt acte imorale, pe care umanitatea în stadiul actual este neputincioasă să le perceapă, pe care însă le plătește cu miile de boli sociale care o năpădesc și cu o economie întemeiată pe dezastre. ”
Citind fragmentul de mai sus am realizat modul în care au crescut și s-au lipit DEPENDENȚELE de corpul meu, de sufletul meu și de mintea mea. De energia care sunt eu.
În toată săptămânile anterioare, ”a oglindirii”, ”a plății datoriilor”, ”a Coniferelor” – am observat din ce în ce mai bine DEPENDENȚELE din viața mea.
Mi-a devenit evident cum starea mea fizică DEPINDE de alimentele consumate – care DEPIND la rândul lor, de starea mea emoțională și amintirile copilăriei, precum și de STRESUL existent în acel moment în viața mea.
Iar STRESUL din viața mea DEPINDE de modul în care îmi organizez programul, care la rândul lui depinde de STAREA MEA INTERIOARĂ, de ORDINEA / HAOSUL din mine, de EMOȚIILE / GÂNDURILE / CONVINGERILE care se împletesc și-mi ”croiesc” energia zilei.
Am realizat că sunt ”prinsă” într-o plasă de DEPENDENȚE pe care am identificat-o similară unei plase de păianjen.
Țesută cu multă măiestrie de chiar EGO-ul meu, ”școlit” odată cu apariția lui de părinții, profesorii, colegii și prietenii mei – această ”plasă de DEPENDENȚE” a devenit din ce în ce mai stufoasă, mai rafinată, mai bine structurată, încât ea funcționează fără să-mi dau seama, în fiecare clipă a vieții mele.
Mi-am propus, în această săptămână, să OBSERV CÂT MAI DETAȘAT DEPENDENȚELE pe care le manifest continuu – FĂRĂ SĂ LE JUDEC și FĂRĂ SĂ ÎNCERC SĂ FAC CEVA pentru a le opri.
Întrucât ACȚIUNILE, care sunt măsuri ”active” de punere în practică a intențiilor noastre – stârnesc ÎNTOTDEAUNA – RE-ACȚIUNI.
Cu alte cuvinte, după o acțiune – apare o altă acțiune, de sens contrar.
Nimic nu se întâmplă fără o consecință, iar rezultatul final este doar ÎNTĂRIREA dependenței de care doream să scap.
Am observat acest lucru de 1000 de ori, deja nu mai am îndoieli în această privință.
ȘTIU că nu se poate scăpa de DEPENDENȚE făcând ceva.
Așa încât, am decis ca PRIMUL PAS în ”topirea” DEPENDENȚELOR să fie OBSERVAREA lor detașată.
Deja am început să fac acest lucru din săptămâna Coniferelor, pentru că structurarea, ordinea și puterea acestora mi-au permis să devin și mai clară.
Am putut fi martora detașată a dependenței mele de calculator, de Internet, de ”legături” cu ceilalți, de ”informații” actualizate despre ”ce se întâmplă în jur”.
Dar am observat și dependențele de ”ceva bun”, căutarea continuă a ”consolării” și ”mângâierii” în momentele de confuzie și derută.
Am observat dependența de opiniile celorlalți, de părerile ”autorităților”, căutarea continuă a unui ”tată” sau a unei ”mame” – care să îmi confirme că este bine ce fac, să mă laude pentru progrese și să-mi dea sfaturi pentru mișcările viitoare.
Am observat dependențele de acțiuni și activități mărunte – de poziții fixe (același scaun la masă, aceleași locuri în mașină, sau în cabinet), de cunoașterea locurilor în care se găsesc lucrurile (tot timpul în același loc).
Viața mea se învârte în jurul unor jaloane ”fixe” (am realizat de ce mă atrag atât de mult Coniferele!).
Voi continua să-mi observ și dependențele emoționale.
Ce mă face fericită, ce mă face tristă, ce mă umple de furie sau ce mă calmează.
Am să fiu atentă la ”butoanele” mele emoționale și la orice situații care ”le apasă” și declanșează ”automat” reacții.
INTENȚIONEZ să urmăresc foarte atent aceste aspecte, mai ales că intrăm într-o săptămână de lună în creștere și intensitatea stărilor emoționale devine din ce în ce mai mare. Luna plină de pe 22 februarie va aduce cu sine ”mici crize” și ”mici erupții vulcanice” în viețile noastre, ale tuturor, așa încât, este momentul optim de OBSERVARE DETAȘATĂ! Pentru că vom avea (din plin!) ce observa.
Voi continua să-mi iau extractele din Conifere, pentru că perioada de lună în creștere este excelentă pentru remineralizare și susținere interioară, alături de re-introducerea frunzelor verzi în smoothi-uri și sosuri.
Am preparat săptămâna trecută ”sosuri” pentru ”pastele de castaveți raw” făcute cu kaki, mărar, pătrunjel, urzici și ceapă verde (ca un fel de sos pesto, dar cu o nunață dulce, pentru că este gustul meu favorit – simt nevoia de combinația de gusturi – dulce, sărat, amar și acru – în același timp – este o nevoie a ficatului de ”completitudine” și totalitate). Aștept să apară și spanacul proaspăt, să-l adaug în sosuri, piureuri și blenduri. În fiecare primăvară, amestecurile ”raw”(nepreparate termic) cu urzici, spanac, leurdă, lobodă sau ștevie – reprezintă ”începutul” procesului de curățenie și detoxifiere al primăverii.
M-am obișnuit să le consum crude, mărunțite la Vitamix în blenduri, sosuri și piureuri – și apreciez gustul acestor ”trufandale” de primăvă, precum și efectul lor tonic și de echilibrare interioară.
Probabil că am O DEPENDENȚĂ de ”roadele” primăverii, dar este o ”dependență” dezirabilă, pe care o voi observa și mă voi strănui să nu o mai cataloghez drept ”bună” sau ”rea” – ci pur și simplu – că este ceea ce este.
INTENȚIA acestei săptămâni a OBSERVĂRII DEPENDENȚELOR este una în care îmi voi exersa DETAȘAREA interioară și ÎNDEPĂRTAREA JUDECĂȚILOR.
INTENȚIONEZ SĂ IES DIN DUALITATEA ”BINE-RĂU”.
Să fac exercițiul OBERVĂRII ca proces și eu să devin atât OBSERVATORUL, cât și PERSOANA OBSERVATĂ.
Mă amuză ideea acestui joc și mai ales, mă amuză ideea că aș putea trăi o săptămână întreagă FĂRĂ SĂ MĂ JUDEC, FĂRĂ SĂ MĂ CRITIC, FĂRĂ SĂ MĂ AUTO-CERT și blamez, pentru greșelile (inerente) și mai ales – FĂRĂ SĂ PROIECTEZ în exterior același comportament.
Este încă un exercițiu ”de observator” – după celelalte pe care le-am propus deja, cu ocazia altor săptămâni de PRACTICĂ INTENSIVĂ a VINDECĂRII.
Pentru că duminică, 14 februarie este Sf. Valentin, ocrotitorul îndrăgostiților, m-am gândit ce nostim ar fi să ”mă îndrăgostesc” de mine însămi în săptămâna care urmează.
(și ca o paranteză – toată ”industria” consumatoristă SLĂVEȘTE dependențele cu ocazia ”Sărbătorilor”! – de sf. Valentin propunându-vă dulciuri = creatoare de dependență și fel și fel de ”cadouri – dulcegării, de asemenea, creatoare de ”dependențe”! Așa cum de Sărbătorile de Craciun = DEPENDENȚA DE PORC și de PRĂJITURI, sau Sărbătarea de Paște = DEPENDENȚA de miel și de cozonac. Sărbători de orice fel = DEPENDENȚA DE ”BUNĂTĂȚI”)
M-am gândit că ar fi interesant să mă iubesc atât de mult, încât să-mi observ cu detașare, cu toleranță și cu mult simț al umorului toate REPETITIVITĂȚILE, BLOCAJELE, acțiune de AUTO-SABOTARE și mai ales, toate DEPENDENȚELE (în toate planurile).
Cum aș putea iubi pe cineva din afara mea – dacă n-aș avea experiența unei iubiri de sine INTENSE și NECONDIȚIONATE?
Îmi propun să nu am AȘTEPTĂRI de la mine și să mă tratez CU BLÂNDEȚE, cu CONSIDERAȚIE, cu ADMIRAȚIE și mai ales, cu multă RĂBDARE!
Deja am observat, în săptâmâna Coniferelor, că ”obișnuitul” meu este auto-blamarea și auto-critica, nu auto-iubirea.
Voi OBSERVA cu atenție această ”DEPENDENȚĂ” – de ”auto-biciuire” – alături de celalte existente în viața mea.
Aceste proiecte de ”focalizare săptămânală” pe câte un tip de acțiune din Strategia SĂNĂTATE 5D – îmi sunt, personal, de mare folos, întrucât mă ajută să mențin concentrarea, focalizarea și direcția de lucru – fără să mă pierd în prea multe direcții în același timp.
Și m-aș bucura mult dacă ar fi de folos și altora, pentru că știu, din proprie experiență, cât de dificil este să PERSEVEREZI și să PERSIȘTI într-un proces atât de complex și provocator, cum este cel de vindecare, fără ghidare și fără puțină motivație.
Vă doresc o săptămână interesantă DE OBSERVATOR DETAȘAT AL PROPRIILOR DEPENDENȚE!
OBSERVAȚI.
ATÂT.
DOAR OBSERVAȚI.
Succes tuturor!
http://www.centrulnatura.ro/saptamana-observarii-dependentelor/
