Centrulnatura.ro Greutatea de prisos– consum de energie excesiv (și inutil)

 

• Într-un organism cu cavitatea abdominală plină de grăsime, dar considerat ”normal” de către criteriile medicinii moderne, mobilitatea abdomenului este mult redusă, astfel încât omul este silit să respire în primul rând prin lățirea și presarea cutiei toracice. Se produce o solicitare mult mai mare astfel, și ca urmare, un consum mult mai mare de energie.  

În prezent, bazele ”științifice” alimentației se datorează eforturilor teoreticienilor ”caloriilor”, cele mai bune fiind considerate alimentele bogate în proteine, de origine animală. De aceea, se consumă mult mai mult decât are nevoie organismul nostru. Un corp ”plin” a devenit o imagine răspândită pretutindeni.
 
Digestia alimentelor bogate în proteine necesită cu mult mai multă energie decât a hranei din plante, săracă în proteine. Masa corporală excesivă supune omul la mai multe eforturi în timpul mersului și la fiecare mișcare. Cât de mare este consumul suplimentar de energie, putem să vedem din următorul exemplu: dacă aveți peste 10 kilograme față de greutatea ”normală” – atunci faceți-vă un sac cu 10 kg de cartofi și puneți-l pe spate, cărându-l după dumneavoastră o întreagă săptămână!
 
Masa excedentară înseamnă și un tract gastro-intestinal mărit și depunere de grăsimi în interiorul abdomenului. Un stomac dilatat și alte organe interne mărite de volum limitează mobilitatea diafragmului, care desparte abdomenul de torace.
 
Toate acestea îngreunează așa numita ”respirație abdominală”, care ar trebui să fie baza unui organism sănătos.
 
Existența unei respirații abdominale se recunoaște atunci când la inspirație burta se mărește de volum, și circumferința abdomenului se mărește, producând o presiune negativă interioară.
 
Diafragmul se lasă mai în jos, producând o presiune negativă și în torace. Apoi intră iar aer în plămâni. La expirație, burta este trasă, presiunea în abdomen crește și diafragmul se va ridica. Așa se micșorează diametrul toracelui, ceea ce favorizează eliminarea aerului din plămâni. Aceasta este modalitatea economică de respirație, pentru că cele mai importante componente active sunt elemente mobile, elastice: peretele abdominal anterior și diafragmul. Cutia toracică, datorită construcției sale mai rigide, joacă doar un rol de susținere.
 
Într-un organism cu cavitatea abdominală plină de grăsime, dar considerat ”normal” de către criteriile medicinii moderne, mobilitatea abdomenului este mult redusă, astfel încât omul este silit să respire în primul rând prin lățirea și presarea cutiei toracice. Se produce o solicitare mult mai mare astfel, și ca urmare, un consum mult mai mare de energie.
 

Datorită greutății suplimentare, corpul are nevoie de mai mult oxigen, dar dimensiunile cutiei toracice rămân aceleași – de aceea va crește frecvența respiratorie. Astfel, consumul de energie continuă să crească.
 
Schimbările indicate aici în funcționarea aparatului respirator îl împiedică de la îndeplinirea a două dintre funcțiile sale – preluarea și legarea azotului din atmosferă cu ajutorul microflorei din aparatul respirator. Respirația superficială și scurtă înseamnă că în zona superioară a căilor respiratorii microbii nu primesc suficient azot. În plus, ca urmare a consumului (și descompunerii) cărnii în organism, mediul organismului devine hiperacid, ceea ce are în plus un efect negativ asupra florei bacteriene responsabile de legarea azotului, din căile respiratorii. Dacă organismul primește prea puțin azot prin acest canal, atunci va crește necesarul lui prin alimentație.
 
Dar asta nu este tot. Alimentația bogată și tulburările sistemului respirator au și alte urmări asupra echilibrului termic al organismului.
 
Când este cald, alimentația excesivă cu proteine eliberează prea multă căldură prin procesul de oxidare.
 
Am amintit anterior că pentru prelucrarea unui gram de proteine sunt necesare 42 grame de apă. Dacă omul consumă în 24 de ore 100 grame de proteine, el necesită pentru prelucrarea lor circa 4 litri de apă. Acest lucru înseamnă o supraîncărcare a rinichilor și inimii. Și se poate ajunge, în plus, la o intoxicare a organismului cu acid uric și alte produse de degradare a proteinelor.

 
Experimentele mele în deșert au dovedit convingător că omul aflat pe o nutriție săracă în proteine și calorii, formată din produse naturale, își poate reduce radical consumul de apă de la 10 litri, la 1 litru pe zi, chiar și în condițiile provocărilor extreme ale climei continentale. Însoțitorii mei la aceste marșuri, aflați în stare de sănătate, au aflat că le sunt suficiente aceste cantități de apă, chiar pe o căldură de circa 50 grade Celsisius. Și cel mai important este: echilibrul acid-bazic nu s-a modificat către hiperacidifierea organismului.
 
V-am descris deja toate procesele care se petrec într-un organism ”practic sănătos”, adaptat la așa-numita civilizație modernă. Din păcate, se stabilește o egalitate între cuvintele ”civilizație” și ”mod de viață ne-natural” – deși dificultățile nu sunt chiar atât de importante, pentru a ne pune în postura de a le schimba. Avem nevoie doar să ne depărtăm de obișnuința școlarilor nepăsători și să refuzăm cerințele ”înțelepților” noștri învățători, îndeplinind în schimb, cerințele Naturii.
 
Sursa text: www.centrulnatura.ro