centrulnatura.ro Imaginatia

Am simțit nevoia, în ultima perioadă de timp, să-mi reamintesc iar și iar partea de ESENȚĂ din drumul vindecării.

DE CE FAC CEEA CE FAC?

Care este SCOPUL întregii activități și a procesului imens de SIMPLIFICARE a vieții, a dietei, a activității, a energiei, în general.

Încep să-mi REAMINTESC din ce în ce mai mult DE CE am ales să vin acum, aici, pe Pământ, în acest loc și în acest corp pe care îl am.

Pe măsură ce aleg SĂ UIT și SĂ ȘTERG tot ceea ce mi s-a spus că ar fi important pentru mine aici, pe pământ, îmi REAMINTESC din ce în ce mai mult DE CE AM VENIT, AICI, ACUM.

Nu am venit pe Pământ să mă joc cu mingii, cu jucării sau să apăs pe butoane.

Nu m-am încarnat în corp Pâmântesc să stau câte 3-4 ore pe zi la masă, introducând în interior amestecuri de toate felurile  și apoi să dorm ore întregi, pentru a-i permite să se detoxifice cât de cât.

Nu am ales să-mi iau corp pământesc pentru a trăi zile, luni și ani întregi în aceleași condiții, doar ca să mă simt precum un hamster pe o rotiță într-o cușcă.


Nu am proiectat o existență de stat în săli de clasă sau în camere înghesuite, scriind, citind și învățând lucruri stupide și mergând la examene care să-mi  slăbească la maxim suprarenalele.

Dacă doar acestea erau condițiile ce mi s-ar fi oferit, înainte ca Lumina și spiritul care sunt să apară pe Pământ, aș fi refuzat cu toată puterea revenirea în corp biologic.

Dar am ales să locuiesc iar în corp fizic pentru că am dorit să am din nou oportunitatea să simt frumusețea, desăvârșirea și complexitatea celei mai uimitoare mașinării din câte există pe Pământ: corpul biologic.

Am venit aici, în acest corp biologic uman, să învăț despre abilitățile sale și să le folosesc la maxim, să-i simt întregul potențial și să-l pun în practică, pentru a crea un Joc al vieții frumos și calitativ.


Am venit aici pe Pământ să folosesc circumstanțele în care m-am născut (zona geografică, istorică, familia și cultura în care am crescut) ca și teren general de antrenament, pentru împuternicire și evoluție.

Am descoperit treptat, în cursul vieții mele personale și profesionale cum corpul biologic are capacități fantastice și poate realiza fapte impresionante, dacă este ascultat, tratat cu blândețe, ajutat să-și amintească / antreneze sau acceseze aceste posibilități.

Iar ideea generală a fiecărei ființe umane este să se simtă sănătoasă, vitală, vibrantă, dinamică, VIE.

Am venit aici să mă simt VIE ÎN CORPUL MEU.

Și-mi amintesc foarte clar această senzație din primii 6 ani de viață.

Am avut privilegiul, în copilărie, să petrec mult timp în aer liber, pe câmpuri și terenuri virane, încă neacoperite de construcții de beton.

Și am avut privilegiul SĂ NU MERG la grădiniță până la 6 ani, ceea ce a reprezentat salvarea sufletului pentru mine, întrucât am reușit să păstrez o parte din mine sălbatică și ”ne-domesticită”.

Din acea perioadă, am cele mai frumoase și speciale amintiri legate de locuirea în corpul fizic, de trăirile diferitelor stări – de la cățărat în copaci, la scunfundat în ape de diferite feluri, de la căzut de pe patine cu rotile, la sărit coarda și făcut gimnastică pe bara de bătut covoare de la capătul blocului, de la alergări și jocuri dinamice, până la perioade de liniște și tăcere, în ascunzători tainice, din timpul diferitelor interacțiuni cu copiii.

În primii 6 ani ai vieții mele m-am simțit VIE, dinamică, agilă, plină de potențial, simțeam că totul este posibil și îmi amintesc și acum despre jocurile pline de imaginație, poveștile extraordinare inventate, VISELE diurne și REVERIA plină de magie în care trăiam ore întregi.

Odată cu intrarea la școală, în colectivitatea organizată, corpul meu a început să se blocheze din ce în ce mai mult.

Faptul că am făcut mult sport, inclusiv în timpul școlii, m-a ajutat oarecum să rămân mai dinamică decât mulți alții.

Dar sportul ”organizat”, cu reguli și antrenamente rigide nu mi-a mai permis accesul la visare, la contemplare, la perioadele de liniște și de reverie.

Iar competițiile au contribuit fundamental, alături de programul școlar și examenele / tezele / lucrările de control continue, la slăbirea suprarenalelor și rinichilor.

Și așa, am ajuns la un moment din viața mea în care am uitat complet de corpul fizic. L-am lăsat complet la o parte, ba mai mult l-am considerat o piedică în calea obținerii iluminării  spirituale dorite.

Nu am făcut decât să perpetuez informații transmise de multe alte canale spirituale, care denigrează corpul, biciuie corpul și-l consideră păcătos și nedemn.

Și le-am aplicat foarte conștiincios în propria mea viață.

Construind cea mai nefericită și mizerabilă (energetic vorbind) perioadă din viață.

Mi-a luat ani de zile să-mi recuperez relația cu corpul.

Chiar zeci de ani de zile.

M-am îndepărtat atât de mult de la reala mea putere interioară, acceptând teorii și informații doar pentru minte și neglijându-mi corpul fizic, încât revenirea a fost (și încă este) dificilă, lentă și greoaie.

Și am observat asta la majoritatea oamenilor din jurul meu.

Sunt foarte puțini cei care sunt dispuși să lucreze cu corpul fizic.

Foarte puțini sunt cei care ascultă informațiile legate de COMPUTERUL BIOLOGIC fantastic pe care îl au la dispoziție.

Blocajele din copilăria mică și perioada școlară funcționează impecabil la cei mai mulți dintre oameni.

Majoritatea preferă să dea mai multă atenție mașinăriilor din exterior sau distracțiilor disponibile (”pâine și circ”) decât să fie atenți la propriul corp și la reacțiile sale.

(doar așa am fost ”atrenați” zeci de ani, zi de zi, în mod continuu).

Am fost antrenați să ne DECONECTĂM de propria imaginație și să folosim instrumente, obiecte și informații creeate de altcineva.

Ni s-a spus permanent că suntem ”mici și proști” și că alții ”mai deștepți” au creeat computerul cutare, mobilul cutare, cartea cutare, programul cutare și ca urmare, trebuie să-l folosim, ca să devenim și noi ”mai deștepți”.

Nu s-a șters complet din ”setarea” interioară posibilitatea de a ne utiliza PROPRIA IMAGINAȚIE, PROPRIA CREATIVITATE.

Am fost continuu mânați să MUNCIM, nu să creeăm.

Ni s-a introdus cu perseverență ideea că ”munca” este esențială pentru noi, ca oameni (doar suntem educați să fim servitori și sclavi perfecți ai sistemelor, nu-i așa?)

Și ni s-a șters cu insistență posibilitatea de evoluție spre CREATIVITATE și IMAGINAȚIE.

Din TOTALITATEA noastră de ființe umane, am fost lăsați sa exprimăm doar o mică parte – cea necesară sistemelor sociale.

Și am pierdut legătura cu DIAMANTUL NOSTRU INTERIOR: IMAGINAȚIA.

IMAGINAȚIA este capacitatea uimitoare pe care o avem ce ne permite să CREEĂM ceva nou.

Pentru a putea să ne imaginăm, avem nevoie să fim lăsați SĂ VISĂM, SĂ CONTEMPLĂM, să privim cu ochii deschiși la cer, la norii care trec, să ne uităm la iarbă și flori și să stăm așa, timp îndelungat.

Adică avem nevoie de perioade lungi de timp de NEFĂCUT NIMIC.

De stat și contemplat.

Societatea umană este organizată astfel încât să fim complet rupți și deconectați de această abilitate creatoare.

Cine mai are timp să viseze și să-și imagineze, când are serviciu, casă, familie și probleme de sănătate?

Suntem făcuți (în mod artifical) să alergăm între diferite părți ale vieții noastre, în care am fost împinși să ne încadrăm, înainte de a ne putea da seama ce facem.

Foarte mulți tineri sunt forțați aproape să-și aleagă o carieră profesională, un drum legat de ”câștigarea existenței” înainte de a se putea dezmetici și a putea realiza ce-și doresc cu adevărat.

Mulți se ”trezesc” în servicii înrobitoare, cu datorii la bancă și cu familii de întreținut, înainte să apuce măcar să-și dea seama cine sunt ei, cu adevărat și ce le place să facă.

Majoritatea tinerilor sunt ”mânați” de la spate de chiar părinții și familiile lor să intre în relații matrimoniale, înainte de a-și da seama CINE SUNT, ce doresc de la viață și care le sunt valorile.

Bărbați și femei, deopotrivă, se trezesc părinți, cu unul sau mai mulți copii, de multe ori cu copii cu mari probleme de sănătate (pentru că ei, ca adulți, habar n-au să-și îngrijească corpul fizic și-l lasă treptat să se degradeze) și realizează că nu s-au găsit pe ei înșiși.

Că nu știu ce vor de la viață.

Că nu-și cunosc corpul și puterile acestuia.

Că n-au apucat să facă mai nimic din ce-și doreau în copilărie sau adolescență (dacă au apucat să fie lăsați să-și dorească ceva).

FĂRĂ VISARE – fără să stăm cu ochii în Natură, privind norii și pădurile, florile și insectele – CREIERUL NU SE POATE ODIHNI.

Creierul nostru NU POATE FUNCȚIONA ca un motor, continuu, turat la maxim, procesând mii și milioane de stimuli veniți din toate dispozitivele noastre electronice sau din multele noastre contacte umane.

Creierul nostru obosește înfiorător datorită acestui bombardament fără precedent de stimuli și informații.

RELAXAȚI-VĂ.

Creierului îi plac foarte multe perioadele de ”visare”, de lenevie, de nefăcut nimic.

Vedem asta la copii noștri, pe care oricât încercăm să-i forțăm, să-i împingem și să-i stimulăm ”să învețe”, intră din ce în ce mai des în starea de ”visare cu ochii deschiși” pe care noi înșine nu ne-am mai permis-o o viață întreagă.

RELAXAREA, SIMPLIFICAREA VIEȚII, eliberarea de jocurile înrobitoare ale societății, care se desfășoare cele mai multe în jurul mâncării / alimentelor / meselor – determină o trezire emoțională și mentală importantă.

Cu rezulatate greu de procesat, digerat și integrat.

Dar foarte interesante și utile.

Am realizat că prezentul articol poate fi o pastilă un pic mai ”amară” pentru mulți dintre cei care îl vor lectura.

Pentru că a fost destul de greu și pentru mine să admit că mă aflu în postura de servitor / sclav al sistemelor, dar și al propriei mele setări interioare (ce s-a dovedit mult mai puternică decât intențiile declarate ale minții).

Re-luarea în stăpânire a corpului fizic nu se dovedește un proces simplu sau ușor.

Este exact ca atunci când comuniștii au luat cu forța clădirile oamenilor, în perioada ”eradicării” burgheziei, iar ulterior, zeci de ani mai târziu, unii oameni au încercat să-și recupereze acele clădiri.

Unele se aflau în stare mai bună, altele în stare foarte proastă, unele au fost cedate de chiriașii respectivi, altele nu au putut fi părăsite de cei care și le făcuseră între timp ”ale lor”.

Același lucru și cu corpurile noastre.

Fiecare va avea propriul ritm de revendicare a propriei puteri.

Pentru unii va fi mai simplu, pentru alții foarte greu.

IMAGINAȚIA este aici instrumentul cel mai important în VIZUALIZAREA și proiectarea rezultatului dorit.

Folosind ajutoare vizuale – imagini, simboluri și diferite instrumente vizuale, ne putem proiecta rezultatul dorit.

Și să permitem energiei Universului să ne poarte, treptat, pas cu pas, către obținerea acestui rezultat.

Aveți încredere în propriul corp biologic.

Purtați-vă cu blândețe cu el, introduceți în interiorul lui doar combustibil de calitate, permiteți-i să se odihnească / să se relaxeze și purtați-l pe valuri de activitate / relaxare periodice.

Reînvățați curgerea energiei lumii, sub forma valurilor și fluxului periodic.

Și folosiți continuu IMAGINAȚIA pentru a vă creea propria realitate.

Fiți CREATORII propriei vieți, nu jucătorii în piesele create de alții.

Revendicați-vă puterile interioare.

Recuperați-vă și amintiți-vă ENERGIA, DINAMISMUL și VITALITATEA copilăriei.

Și readuceți-o în trăirea prezentă.

ESTE POSIBIL.

 

Cu iubire, tuturor,

Sorina