Centrulnatura.ro Plantați arbori fructiferi

 
 

• Mi-a plăcut foarte mult ideea ca pomii fructiferi să fie disponibili „la liber” pentru oameni.
• Pentru că fiecare își va lua exact cât va avea nevoie .
• Nu poți lua prea mult – din două motive: pentru că te saturi repede, și efectiv nu ai nevoie de multe fructe și doi, pentru că dacă îți iei prea multe fructe, se strică rapid, a doua sau a treia zi deja s-au degradat. 

Imaginați-vă că ați trăi într-un oraș sau o comunitate – în care pe toate străzile ar fi plantați pomi fructiferi – și în drumul către serviciu sau parc, v-ați opri să culegeți un măr, o prună sau cireșe.
 
Am avut privilegiul să mă aflu într-o localitate din Nordul Germaniei pentru câteva săptămâni și m-am plimbat printr-un parc public în care toate aleile erau mărginite de meri încărcați de roade. Pentru că era mijlocul lui septembrie, merele erau aproape coapte și îngreunau ramurile, ce atârnau împovărate.
 
Dar frecvenții trecători aveau grijă să culeagă roadele arborilor – și fiecare dintre cei care treceau erau binecuvântați cu aromele fructelor.
 
Mi s-a părut o idee genială – să oferi oamenilor „gustări naturale” gratuite și sănătoase.
 
Cu atât mai mult cu cât parcul se afla în apropierea unei pădurice de deal, care era plină ochi de rugi de mure, de corcoduși sălbatici, porumbarim păducei și alte plante roditoare.
 
Era suficient să-ți faci o plimbare de o oră în natură – că-ți puteai lua liniștit cea mai sănătoasă masă cu putință – fructe proaspete, culese și consumate pe loc – cu toate enzimele și întreaga energie și informație a Pământului cuprinsă în ele. Nu a fost de mirare că nimeni nu avea nevoie de prea mult – 1-2 mere erau suficiente, la fel și un pumn de mure sau câteva corcodușe ori porumbace.
 
Nu-ți trebuia mult din aceste fructe energizate (și energizante).

 
Și mai ales, nu-ți trebuia mult de mâncare, pentru că oxigenul din aer – și frumusețea locurilor – îți umpleau bateriile corpului și de restul „nutrienților” de care acesta avea nevoie.
Hrana, oxigenul și mișcarea fizică – sunt NEVOILE FUNDAMENTALE  ale oamenilor.
 
Și când un loc ți le împlinește pe toate – atunci hrana devine DOAR O PARTE din ecuație – NU întreaga ecuație (cum este în orașele mari ale lumii).
 
Încetul cu încetul – nu mai ai nevoie de mâncare – nu „mâncarea” așa cum ni s-a spus că este definită („hrana gătită”) – pentru că MÂNCAREA REALĂ de care are nevoie corpul nostru viu și dinamic – este reprezentată de de VIUL fructelor (de enzimele, mineralele, vitaminele și puținii nutrienți din fructele BUNE, proaspete, coapte și organice).
 
Există în lume multe tendințe de a re-aduce în orașele oamenilor hrana adevărată.

 
Am găsit acest articol pe Internet (în limba engleză), în care se discută despre comunități întregi din Canada sau Australia, unde se realizează plantarea pomilor fructiferi în parcurile și locurile publice.
 
http://www.citylab.com/commute/2012/10/imagine-walking-down-corner-pick-your-own-apple/3500/
 
Proiecte asemănătoare există în multe comunități ale lumii, în Europa, America sau Asia (aici am văzut abundența la ea acasă – arborii fructiferi fiind la dispoziția tuturor, tot timpul – cocotierii, bananierii, papaya, mango, avocado sau ananașii – crescând sălbatic și liber pretutindeni).
 
Și în România există o dezvoltare în această direcție. Am văzut-o în multe orașe din Transilvania. Chiar am fost impresionată, într-o toamnă însorită, când am fost la un curs în Cluj și am locuit pe una dintre colinele orașului, într-o zonă mai periferică și liniștită.
 
Pentru a ajunge de la hotelul unde eram cazați la sala unde se desfășura cursul, făceam o plimbare de circa 10 minute în fiecare dimineață pe o străduță însorită, care era mărginită de pomi fructiferi: pruni, meri, peri, nuci dar și tufișe de mure sau porumbace (desigur, făceam aceeași plimbare și la întors, seara, după curs!). Așa încât, până ajungeam la curs, ne serveam micul dejun – în fiecare zi cu alte fructe – care de care mai gustoase, mai interesante ca și savoare, ca și aromă.
 
Și ne luam masa de seară – sățioasă și nutritivă. Astfel încât, masa de prânz servită la curs a părut inutilă (și mai ales, nenutritivă și negustoasă, cu toate ”preparatele” termice aruncate în farfurie).
 
Mi-a plăcut foarte mult ideea ca pomii fructiferi să fie disponibili ”la liber” pentru oameni. Pentru că fiecare își va lua exact cât va avea nevoie . Nu poți lua prea mult – din două motive: pentru că te saturi repede, și efectiv nu ai nevoie de multe fructe și doi, pentru că dacă îți iei prea multe fructe, se strică rapid, a doua sau a treia zi deja s-au degradat.
 
Toate fructele crescute în stare naturală, ne-pesticizate și stropite și mai ales, coapte, sunt rapid degradabile, odată ce au fost culese. În câteva ore începe procesul natural de oxidare și distrugere – și în 1-2 zile sunt necomestibile.
 
Am experimentat acest fenomen și ne-am ”vindecat” rapid de lăcomia noastră cultivată social și tendința ”de a face provizii”.
 
Am învățat să ne bazăm pe ce ne oferă Natura, în fiecare zi – și să avem încredere că vom găsi EXACT CE ARE NEVOIE CORPUL NOSTRU în acel moment.
 
Așadar – când ai de-a face cu pomii ”curați”, ne-tratați cu substanțe chimice și ne-inhibați în modul lor natural de exprimare / manifestare – ai de-a face cu variantele ADEVĂRATE – de nutriție pentru ființa umană.
 
Fructele ADEVĂRATE sunt aceste fructe ”sălbatice” sau ”sălbăticite” – mai mici, mai puțin aspectuoase decât fructele din magazine, de multe ori ”împărțind” un fruct cu viermi, păsări sau insecte,(dacă le place și lor….sigur este bun!) – dar pline de nutrienții de care au nevoie corpurile vii.
O singură mușcătură dintr-un astfel de fruct – aduce nutrienți cât o farfurie din mâncarea ”chinuită” servită acasă sau restaurant.
 
Și consumul lor regulat te învață cu SIMPLITATEA, cu săturarea cu puțin și cu RESPECTUL imens pentru Natură și mecanismele ei de echilibrare.
Am discutat în alte material despre ideea că fructele sunt darurile arborilor pentru oameni – în schimbul plantării semințelor și a înmulțirii și răspândirii lor.
 
Semințele interioare ale arborilor sunt destinate a fi plantate – pentru a ajuta la menținerea vieții pe Pământ.
 
A vieții pomilor – dar și a vieții oamenilor. Plantați semințele din arbore fructiferi – plantați semințele de mere, de pere, de caise și piersici, plantați nuci și alune – oriunde aveți posibilitatea. Pe terenurile virane, în locurile publice – în toate zonele unde omul nu și-a extins stăpânirea dominatoare (mai sunt încă astfel de locuri, puține, dar sunt). Dacă aveți propria grădină, în jurul casei – plantați cât mai mulți pomi fructiferi.Dăruiți-vă bogăția Naturii și bucurați-vă de hrană de bună calitate, în apropierea casei.
 
Selectați acei arbore rezistenți, care nu au nevoie de stropire, tăiere sau toaletare prea multă. Lăsați arborii să crească natural, căutați indivizi ”viguroși” și rezistenți la condițiile de sol și mediu în care trăiți.Nu încercați să țineți în viață pomi chinuiți și care au nevoie de prea multă îngrijire.
Nu consumați energie cu susținerea arborilor – ci lăsați-i să aibă grijă ei înșiși de propriile nevoi. Învățați înțelepciunea Naturii – folosind cel mai la îndemână instrument pe care îl aveți – plantarea arborilor.
 
ȘI folosiți arborii fructiferi ca și simbol al Raiului pe care îl puteți re-construi pe Pământ.
 
Chiar dacă Planeta noastră nu seamănă în prezent cu nimic din imaginile feerice cu care asociem noțiunea de Rai – nu înseamnă că nu putem VISA UN VIS NOU PENTRU PLANETA NOASTRĂ.
 
Să începem, fiecare dintre noi, cât de puțin putem, să construim RAIUL ARBORILOR FRUCTIFERI pe Pământ, Plantați cu toții arbori fructiferi.Unde puteți, cât puteți. Să încercăm să dăm la o parte din ”dominația” cerealelor și a legumelor – care ne-au transformat în ”legume” și la propriu, nu doar la figurat.
 
Să mai dăm la o parte fixitățile și rigiditățile din corpurile și mințile noastre – colaborând împreună cu ARBORII – partenerii noștri de existență pe Pământ.
 
O toamnă minunată vă dorim tuturor!
 
 Sursa text: www.centrulnatura.ro