centrulnatura.ro Proprietățile surprinzătoare ale brusturelui

• Brusturele este o plantă surprinzătoare pentru terapiile naturale.
• El este descris în literatura contemporană ca un „purificator” al sângelui, care „curăţă ficatul şi rinichii” prin eliminarea din sistem de materiale toxice reziduale.

 
Totuşi, se pare că folosirea Brusturelui drept curăţitor al sângelui pentru drenajul ficatului şi rinichilor datează numai de la sfârşitul secolului al 17-ea şi că a fost introdus de medicii alopaţi.
 
Planta a fost complet ignorată în America de Nord până la sfârşitul secolului 19 când a fost introdusă (din nou) de doctorii profesionişti.
 
De aici, brusturele s-a strecurat în vindecarea cu plante obişnuită, unde acum este prescris pe larg, deşi pe baza unor indicaţii mai degrabă vagi, drept „purificator al sângelui” şi „curăţitor al ficatului”.
 
Vechea tradiţie a insistat îndeosebi asupra asemănării seminţelor de brusture cu calculii urinari şi a pus mai mult accent pe influenţa pe care Brusturele o are asupra rinichilor.
 
Interesant este că numele Burdock (Brusture în engleza contemporană), este în fapt de origine recentă, hibridă. El incorporează un cuvânt englezesc vechi pentru o frunză mare, doc, împreună cu cuvântul franţuzesc pentru un scaiete, burre.
 
Acţiunea brusturelui este complicată şi încă necunoscută complet. Uitându-ne la fiecare parte a plantei, putem să înţelegem diferitele afinităţi şi întrebuinţări. Seminţele (sau fructul, în fapt), scaietele, frunzele şi rădăcina plantei, toate au fost folosite în medicina vindecării cu plante.
 
Rădăcina - brusturele este o plantă bienală cu o rădăcină pivotantă ancorată profund. Totuşi, rădăcina putrezeşte de la mijloc după prima iarnă, aşa încât ea trebuie recoltată pe timpul primei veri. Rădăcina are o aromă moderat amăruie şi dulce, şi o textură compactă, săţioasă, datorită unui conţinut înalt în ulei.
 

Aceasta contrastează cu aroma ascuţită, înţepătoare a seminţei picante. Ea este servită tradiţional în bucătăria franceză cu alimente bogate, uleioase, pentru a ajuta digestia grăsimilor şi uleiurilor. Este folosită la fel în bucătăria japoneză – o întrebuinţare care ne vine prin macrobiotică. Amestecul amărui şi dulce indică spre stimularea funcţiei digestive.
 
Aspectul „decrepit” al rădăcinilor putrezite ale Brusturelui ne aminteşte de alţi mari „purificatori ai sângelui şi ficatului”, Păpădia şi Rostopasca. Acelaşi aspect veştejit poate apare în părţile lor aeriene. Acest aspect ne reaminteşte cum poate fi distrusă structura corpului, tiparul sănătăţii pierdut, iar esenţa care guvernează şi dă formă slăbită şi risipită.
 
Rădăcina de brusture acţionează mai încet decât seminţele, şi prin urmare a fost folosită pentru stări cronice, unde se doreşte un stimul cu acţiune lentă, dar persistentă. Este foarte calmantă pentru mucoasa membranară a întregului sistem şi de aici este valoroasă în stări inflamatorii.
 
Seminţele (sau fructul) - seminţele au gust picant şi înţepător. Gustul lor este penetrant, provocator, difuzibil şi ascuţit. Măresc evident salivaţia şi stimulează şi alte secreţii digestive, influenţând totul până la rinichi şi piele.
 
Din cauza acestor influenţe combinate, seminţele au capacitatea de a penetra profund, stimulând metabolismul şi digestia. Este un bun remediu pentru rinichi, folosit să îndepărteze hidropizia şi nisipul, la fel ca şi produsele reziduale care stagnează în altă parte în sistem datorită unei proaste funcţionări a rinichilor.

 
Frunza - frunzele mari ale plantei sunt o „semnătură” pentru piele şi plămâni. Frunzele de brusture, în general, nu sunt folosite pentru probleme interne, dar sunt folosite extensiv ca unguent sau cataplasmă pe piele.
 
Sursă text: www.centrulnatura.ro