Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Una dintre problemele mari ale consumul de fructe – mai ales în perioada trecerii dinspre lăcomia mâncării ”gătite” (care trebuie să fie ”multă” ca să sature!) – este CONSUMUL DE MULTE FRUCTE.
De fapt, consumul unei cantități mult mai mare de hrană (fructe) decât are nevoie corpul nostru.
Pornind de la această constatare, pe care am făcut-o în special cu fructele de bună calitate, cu fructele gustoase – cu cele care îmi plac și din care tind să mănânc până nu mai pot – am descoperit că linia dintre LĂCOMIE și ABUNDENȚĂ este foarte fină pentru ființa umană.
Știu că dacii descoperiseră acest lucru – și propovăduiau CUMPĂTAREA – îi învățau pe oameni, în special pe cei care se decideau pentru un drum spiritual, dar și pe toți ceilalți – să încerce să trăiască cu cât mai puțină mâncare și apă – cu cât mai puțin somn – și cu cât mai multă stare de conștiență / prezență. Aceasta asigura ”cuplarea la Natură” – și furnizarea energiei Pământului – acea energie nutritivă care ne ține pe toți în viață.
Cantitățile de mâncare ingerate pe zi (sau la o masă) reprezintă obiectul unor discuții infinite în literatura despre NUTRIȚIE.
Când a fost acceptată teoria caloriilor – cantitățile de mâncare ce puteau fi ingerate de o persoană deveneau impresionante, în cursul unei zile.
Dar chiar și cu refuzarea acestei teorii – starea de acidoză în care se găsesc marea majoritate a oamenilor (pot să spun că este o stare de HIPERACIDOZĂ și maximă intoxicație!) – determină apariția unor senzații ciudate în perioadele de nemâncare de câteva ore (senzații de ”gol în stomac”, de ”râcâitură în stomac”, senzație de slăbiciune și leșin) pe care oamenii nu știu să o amelioreze altfel decât mâncând.
Chiar și atunci când schimbă alimentația dinspre hrana ”gătită” și cu alimente animale, spre cea vegană, raw-vegană sau chiar fructariană – oamenii tot ajung să simtă starea de acidoză, ani buni de zile după schimbare (inerția este mare) – și să aibă tendința să se supra-alimenteze.
În cărțile ”Floarea vieții” _ Drunvalo Melchisedek spune despre semnalul de alarmă tras de doi cercetători cu privire la distrugerea stratului de ozon, datorită tuturor substanțelor chimice folosite de omenire, pe întregul glob. Ei spun că și dacă ne-am opri COMPLET din consumul acestor substanțe – stratul de ozon tot s-ar distruge încă 18-20 de ani, ca urmare a EFECTULUI REZIDUAL al substanțelor, depozitate în scoarța pământului!
Am discutat cu mai mulți fructarieni și raw-vegani despre cazuri de cancer declanșate și evoluate la persoane aflate de 5-7 ani pe dietă raw-vegană. La toate aceste persoane, aciditatea era atât de mare și distrucția atât de avansată, încât chiar și schimbarea de dietă, făcută ”pe ultima sută de metri” nu a fost suficientă să oprească apariția proceselor ”deja amorsate” din greșelile trecutului.
Din păcate, fiecare dintre noi, în perioada ”comportamentului inconștient” facem atât de mult rău corpului fizic și Lumii din jur (cu mâncarea, emoțiile și gândurile noastre!) încât mulți NU MAI AVEM TIMP FIZIC și RESURSE BIOLOGICE să reparăm răul făcut.
De aceea insist, de multe ori, pe începerea măsurilor de schimbare ACUM!
Pentru că indiferent cât de repede începeți – tot nu veți avea garanția și nu veți știi că mai aveți suficient timp pentru a repara ce ați stricat!
Dar începând – EXISTĂ TOTDEAUNA O ȘANSĂ – chiar dacă în unele cazuri este doar de 1%!
Întorcându-ne la fructe și consumul de mari cantități de fructe – dr. Morse spune că la începutul procesului de detoxifiere – este nevoie să stăm cât mai mult timp pe fructe – și mai ales pe cele zemoase, semi-acide – precum citricele, strugurii și alcaline – precum pepenii – pentru a începe / amorsa procesul de curățenie / eliminare a toxinelor acumulate în țesuturile noastre, prin sistemul limfatic – rinichi și intestine (către exterior).
Eliminările (ieșirile toxinelor) – se însoțesc mereu de simptome extrem de neplăcute (de parcă suntem iar intoxicați – cu stare proastă, dureri, amorțeli, înțepături, stare de lipsă de energie, de leșin), plus de stări de mare disconfort la nivelul tuturor organelor de eliminare (usturimi la pipi, usturimi / dureri la nivelul anusului / rectului, erupții pe piele, probleme la nivelul gurii (gingiilor, limbii, mucoasei), a ochilor, a urechilor, a nasului (toate posibilele ”găuri” de eliminare pot fi suprasolicitate, într-un moment sau altul al detoxifierii).
Și pentru că stările de disconfort din perioada de detoxifiere sunt destul de intense și prelungite – unul dintre mecanismele de ”reconfortare” și anti-durere – este MÂNCATUL!
Este un mecanism folosit din copilăria mică!
Când copilul se simte anxios, nesigur, nefericit, trist sau agitat – plânge – și primește lapte / mâncare – după care se simte ”mai bine”!
Suntem cu toții ”dresați” să ne simțim ”mai bine” după ce mâncăm, mai ales ceva ”bun” (care ne face plăcere).
Iar gustul ”bun” asociat cu prima parte a vieții este GUSTUL DULCE (laptele de mamă de om este foarte dulce, este mai dulce decât laptele de vacă sau capră!)
Când mâncăm ceva dulce – ne simțim emoțional ”mai bine!”
De aceea, acest mecanism va fi folosit IAR ȘI IAR – pentru re-confortare în perioade de nesiguranță și / sau stres (iar în timpul detoxifierii, starea de nesiguranță este aproape continuă! Schimbăm de la ceva ”cunoscut” la ceva ”necunoscut” – așa că, indiferent de ghidare și informarea teoretică, experiența practică duce la apariția periodică a stărilor de nesiguranță).
Când consumăm fructe – gustul dulce ne impinge să repetăm consumul (vreau iar și iar – din ceea ce este ”bun” și-mi face ”bine”).
Ne putem trezi că mâncăm cantități mari (5-10 banane odată sau 1 kg de curmale odată sau un pepene roșu odată) – și tot nu ne simțim ”sătui” – deși în burtă nu mai intră nici un pic!
Am descoperit că pentru echilibrul interior al ființei umane – există multe mecanisme de compensare.
Dacă se consumă fructe dincolo de nevoile corpului și de capacitatea acestuia de a digera – mecanismul cel mai ușor este cel al ”nedigerării” a tot ce este în plus și eliminării sale, în formă nedigerată, prin scaun, în următoarele ore.
Așadar – după consum de ”prea multe fructe” – majoritatea oamenilor vor experimenta un scaun mai moale sau format – dar cu conținutul din fructele nedigerate.
Dintre toate alimentele posibile, numai fructele beneficiază de acest mecanism rapid de eliminare. Toate celelalte alimente, chiar dacă nu pot fi digerate – rămân exagerat de mult în intestine și declanșează procese de fermentație, putrefacție și chiar toxicitate intestinală, sau fenomene de ”depunere” în țesuturile din jur (în special în țesuturile din zona abdomenului).
Fructele au acest ”avantaj” imens de a fi ”rapid tranzitate” prin intestine și scoase la exterior, atunci când sunt ”în exces”.
Desigur, întregul proces se face cu consum de energie – deci suntem tot ”în pierdere” de energie – atunci când mâncăm prea mult – deși nu atât de multă energie se pierde atunci când mâncăm multe fructe, comparativ cu consumul altor alimente (chiar și legume, mai ales gătite, dar în special, produse animale sau patiserie).
Detoxifierea – ca și proces important în strategia de vindecare a corpului – are drept premiză principală ECONOMISIREA de energie – consumată de corpul nostru cu digestia – și folosirea ei în procesele de neutralizare a toxinelor, drenaj și eliminare.
CÂND MÂNCĂM MULT – CONSUMĂM ENERGIE – NU ECONOMISIM ENERGIE!
Ce înseamnă ”MULT” și ce înseamnă ”cât are nevoie corpul” – pentru oamenii din prezent?
Există multe experiențe clinice – verificate de-a lungul secolelor – în tentativele repetate ale oamenilor ”adormiți” și ”inconștienți” din ultimele 3000 de ani de a încetini procesul de îmbătrânire și a amorsa procesul de vindecare / regenerare propriu al corpului fizic.
Există și experiențe contemporane, oamenii care trăiesc până către 100 de ani, într-o stare fizică bună – consumând cantități incredibil de mici de alimente zilnic.
Se discută mereu despre cantități de genul 300-400 de grame pe zi – de mâncare – (indiferent de care – fructe și/sau orice altă mâncare ce nu face rău corpului – identificată de fiecare după preferințe și reacție) – grupată în 1-2 mese pe zi – sau în ciuguleli mărunte de-a lungul zilei (vezi cartea ”Anastasiei” – în seria ”Cedrii sunători ai Rusiei”).
Am tot citit și am tot meditat asupra acestei versiuni a oamenilor – scrisă în cărți ce au peste 500 de ani vechime (vezi cartea lui Corrado – care va fi tradusă și încărcată integral pe www.centrulnatura.ro – la rubrica Iubim fructele – din Scrierile Maeștrilor).
Am cântărit fructele din casă și 400 de grame înseamnă 2-3 banane. Sau 3-4 mere. Sau 4-5 piersici. Sau un pumn de cireșe.
Pentru o întreagă zi.
Și atât.
Am avut zile de post – în care am stat cu apă întreaga zi și a fost ”în regulă”.
Dar mental știam că vor fi doar câteva zile – și apoi voi mânca (aveam ”o plasă de siguranță” mentală – emoțională).
Mintea mea se împacă destul de greu cu ideea celor 400 de grame.
Deși o parte din ea este perfect de acord cu faptul că o persoană sedentară ca mine, care merge doar de ici până colo – stă mult la calculator și mult în cabinet, pe scaun – nu are nevoie decât de acele 400 de grame – pentru a avea suficientă energie.
Plus de apa pe care o mai solicită corpul în plus – funcție de fiecare zi în parte.
Am încercat să-mi cântăresc mâncarea zilnică – și mă las păgubașă după ce depășesc 1,5 kg pe zi. Este clar că mănânc mult mai mult decât atât – chiar dacă doar fructe și legume crude.
Suprasolicitarea rinichilor, a ficatului și a intestinelor este evidentă, aproape în fiecare zi.
Durerile de spate – durerile de genunchi sau alte articulații – cearcănele la ochi – durerile de ficat – eliminările frecvente de urină și scaun (mai ales eliminările nocturne, de 2-3 ori – care tulbură și întrerup somnul) – sunt semnele ”suprasolicitării” întregului organism.
Nu mai fac demult detoxifiere.
Deși iar am avut ”iluzia” în ultimul an că o fac.
(după ce am reușit ”performanța” să rămân doar pe hrană crudă, nepreparată termic, chiar am avut, o perioadă ”vanitatea” să cred că fac detoxifiere!).
Simptomele fizice prezente continuu (cu mici excepții – zile de ”cumpătare” care sunt rare – mult mai rare decât mi-aș dori) îmi arată că NU FAC detoxifiere – întrucât LĂCOMIA este cea care mă împiedică (încă) să pun în practică procesul pe care îl stăpânesc bine, teoretic.
Am descoperit că limita între LĂCOMIE și ABUNDENȚĂ este foarte delicată. Și se poate trece foarte rapid și ușor între cele două.
Abundența apare atunci când ești atât de cumpătat și te obișnuiești să ai nevoie de atât de puțin (alimente, lucruri, acțiuni) încât orice primești este O ABUNDENȚĂ.
”Abundența” definită de societatea de consum este în stilul ”Romei antice” – o revărsare exagerată de alimente, bunuri, acțiuni, interacțiuni – care INUNDĂ totul – inundă oamenii – inundă simțurile – inundă timpul și spațiul.
Senzația pe care o percep, uneori, indiferent de locurile din lume în care mă găsesc – este cea de INVAZIE – INUNDARE – COPLEȘIRE – și chiar SUFOCARE.
”PREA MULT” – este cuvântul de ordine al prezentului.
Prea mulți stimuli, prea multă excitație, prea multe interacțiuni umane (ni se forțează ”socializarea” sub eticheta ”normalului”), prea multe obiecte, prea multe alimente, prea mult efort!
Și cu cât este mai mult, cu atât nu este destul – parcă dorești și mai mult, și mai mult!
Știi că ai intrat pe tărâmul lăcomiei, când deja ești nemulțumit de orice obții, de orice ai și vrei ”și mai mult”!
Se întâmplă acest lucru foarte ușor și în dieta fructariană, raw-vegană sau vegană! Începi să vrei din ce în ce mai mult și mai divers – te depărtezi de simplitate și te reîntorci la ”diversitate” și ”complicație” (uitați-vă la mișcarea ”raw” – la ce grad de sofisticare și câteodată ”dogmatică” a ajuns!).
Când am reușit să țin câteva zile doar cu sucuri de fructe – și am consumat primul fruct (primul măr ”mușcat”) mi s-a părut că am căpătat ceva fantastic – parcă primeam cel mai frumos cadou al zilei!
Atunci am înțeles cu adevărat sensul ”Abundenței” – faptul că oricum, aș fi putut rezista ”la infinit” doar cu apă și/sau sucuri – și că orice fructe primit era ”un cadou” al Naturii și simbol al Abundenței în acel moment, în viața mea.
ALIMENTAȚIA este cel mai delicat subiect pe care l-am studiat, despre care am scris și pe care încerc să-l înțeleg, în ultimii ani ai vieții mele.
De curând, Fernando Pitera, terapeutul Italian care a adus gemoterapia în România – ne spunea la Conferința Națională ARGH că VIAȚA ESTE RESPIRAȚIE ȘI ALIMENTAȚIE, că viața este DEPENDENȚĂ și INTER-RELAȚIE – că toate pe acest pământ sunt legate unele de altele.
De aceea subiectul ”alimentație” este atât de dificil și controversat – pentru că este atât de intim legat de VIAȚĂ și de tot – încât dacă încerci să schimbi 1% din obiceiurile alimentare ale unei persoane – schimbi circa 50% din viața sa! (exagerez puțin, dar era nevoie de un ”efect literar”!).
Vă închipuiți ce ar însemna în viața noastră, a tuturor, introducerea dietei de 400 grame pe zi – ȘI ATÂT?
Și dacă aceste 400 de grame ar fi doar fructe și legume?
Vor da faliment majoritatea industriilor legate de agricultură, zootehnie, restaurante / stațiuni și supermarket-uri, piețe – ca să nu mai vorbim de sectoarele ”adiancente” (medicina, farmacia, laboratoarele etc).
Specialiștii care se ocupau de găurile de ozon din stratul din jurul PĂmântului spuneau că nu au nici o soluție ”globală” în problema degradării rapide a ”protecției” planetei noastre.
Nici noi, terapeuții, nu avem nici o soluție ”globală” în rezolvarea problemei suferințelor și bolilor.
Adică nu putem vindeca ”populația” în general. Toată măsurile luate la nivel de ”social – de populație” – au fost măsuri care au dus la îmbolnăvire și agravarea stării tuturor (nu poți aplica aceleași măsuri pentru toată lumea, în același timp, este IMPOSIBIL, suntem prea diverși și prea variați!).
Soluția pe care noi toți o întrevedem (dar nu știm dacă mai avem timp să o aplicăm) este RESPONSABILITATEA PERSONALĂ – și vindecarea completă (interioară și exterioară) a fiecăruia dintre noi. Când se vindecă un om, se vindecă un pic întreaga omenire. Fiecare om schimbat, vindecat, ajută mulți alți oameni din jur.
Când fiecare dintre noi ne vindecăm – atât pământul, cât și tot ce este ”legat” de noi – se vindecă!
Cam asta ar fi diferența dintre ABUNDENȚĂ și LĂCOMIE! – așa cum o percep în prezent, cu ceea ce înțeleg și trăiesc acum.
Personal – putem descoperi și trăi ABUNDENȚA.
Social (sau global) – se poate experimenta DOAR LĂCOMIA.
Vă doresc o vacanță cu ABUNDENȚĂ DE SOARE ȘI TIMP LIBER – și cu cât mai puțină LĂCOMIE alimentară!
http://www.centrulnatura.ro/diferenta-intre-lacomie-si-abundenta/
