Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
REALITATEA, așa cum este, este frumoasă și perfectă.
Așa cum trebuie să fie.
De cele mai multe ori.
Dacă îndrăznesc să mă uit la știri sau pe Facebook, văd o mulțime de informații ”înfricoșătoare” despre fel si fel de circumstanțe care ar trebui să bage frică în mine.
Dar dacă scot ochii din ecranul computerului și mă uit pe fereastră, văd cum soarele de final de iarnă încearcă să stea cât mai mult pe cer și începe să încălzească pământul.
Am văzut un stol uriaș de pelicani întorcându-se spre Deltă.
Păsările știu!
Se apropie primăvara.
Văd ghioceii penetrând pământul și scoțându-și curajoși capetele, chiar și printre petecele de zăpadă încâ rămase pe pământ.
Văd oamenii reîncepând lucrurile la șantiere și case, văd copii bucurându-se de ieșirile mai lungi prin parcuri. Îmi văd vecinii și prietenii și mă bucur de fiecare minut de tihnă, alături de familia mea.
ASTA ESTE REALITATEA.
MOMENTUL PREZENT.
Dacă schimb ”ochii”, dacă schimb perspectiva, dacă privesc totul prin ”ochelarii” momentului prezent, REALITATEA DOAR ESTE.
Nu ideile din capul meu, nu fricile induse de mass media, nu grijile induse de agitația și confuzia celor din jur.
Ci este FRUMUSEȚE, este LUMINA, este ciclul nesfârșit al anotimpurilor, este PRIMĂVARA ce bate la ușă și ne umple de bucurie.
Se pare că va veni o primăvară timpurie, după această iarnă intensivă și rece.
Este o ”ordine” a Naturii, de a compensa diferite perioade: o iarnă caldă și lungă, o primăvară mai rece și târzie; și viceversa.
Când merg la plimbare pe malul mării, în liniștea și eternitatea Naturii nu mai găsesc nimic din ”stresurile” civilizate ce mi s-au impus în viață ca fiind ”normalul omenesc”: căutarea continuă de resurse: mâncare, obiecte, pământ, casă, bani, statut social, prieteni etc etc.
Am aflat, în căutările ultimilor ani, că toate aceste ”normale” sunt doar ILUZII în care am fost ținută de când am sosit pe Pământ.
Nu avem nevoie de hrană solidă (sau avem nevoie de foarte puțină, MULT mai puțină decât credem și știm majoritatea dintre noi, atunci când corpurile noastre funcționează eficient și fără obstrucții).
Nu avem nevoie de obiecte prea multe, o singură persoană se poate mulțumi cu ridicol de puține lucruri și cu o casă mică (chiar cu o rulotă) și poate trăi extrem de fericită și liniștită.
Nu avem nevoie de bani prea mulți (sau se pot trăi perioade întregi și fără ei) întrucât prin creativitate și imaginație ne putem împlini nevoile interioare singuri.
Nu avem nevoie de ceilalți, singurătatea este un dar neprețuit. De foarte mici suntem speriați și înfricoșați de singurătate, ni se prezintă acest aspect ca fiind cea mai rea circumstanță ce ni s-ar putea întâmpla.
Toată viața ne iluzionăm în căutări deșerte și risipire de resurse pentru alungarea singurătății, lipsindu-ne de cea mai valoroasă și importantă circumstanță de care realmente avem nevoie să ne descoperim pe noi înșine.
Singurătatea este cea mai mare binecuvântare pe care o putem avea. Doar în singurătate avem răgaz să fim cu noi înșine, să ne percepem, simțim și înțelegem, așa cum suntem ÎN REALITATE, nu așa cum ni se spune că suntem.
Doar în singurătate reușim să dăm la o parte ILUZIILE și să vedem o parte din REALITATEA interioară, așa cum este ea, frumoasă și eternă.
Dar oare suntem pregătiți să vedem REALITATEA așa cum este?
Nu cumva ne este mai simplu să rămânem prinși în ILUZII, în plăsmuiri și în fantasme ale altora (filme, cărți, spectacole, medii sociale etc etc)?
Este mai simplu să trăim o viață de ”spectator” etern, care doar șade amorțit pe o canapea și apasă pe butoane (sau mănâncă floricele și bea cola la cinema).
Destrămarea ILUZIILOR presupune inclusiv constatarea DEGRADĂRII interioare în care ne aflăm, fiecare dintre noi.
Funcție de vârsta la care ”vălul” se îndepărtează, descoperim starea groaznică a corpului fizic, a sufletului și a minții.
Și nu ne place absolut deloc.
Cui îi place să constate că locuiește într-o ruină degradată și mirositoare?
Destrămarea ILUZIILOR presupune asumarea responsabilității pentru propria stare, acceptarea situației prezente, suflecarea mânecilor și îmbarcarea la munca de renovare și resuscitare.
Care nu va fi simplă, va fi zgomotoasă, va fi chinuitoare, va fi obositoare.
Și uneori, va fi tare lungă.
Stările de slăbicune sunt ”normalul” celor aflați în starea de renovare a corpului fizic.
Îmi sunt atât de familiare încât de mult nu mă mai sperie.
Știu că sunt tranzitorii (mereu au apărut și dispărut).
Slăbiciunea fizică, slăbiciunea emoțională, cea mentală chiar și cea socială (când am cedat la presiuni la care nu aș fi dorit să fi cedat) s-au tot succedat în decursul timpului.
Corpul nostru are cicluri de 7-8 ani, în care își face ”re-calibrări” și re-novări periodice (am scris mult despre aceste cicluri în cartea ”Pur și simplu…vindecare” de pe www.centrulnatura.ro – ce este iar disponibilă pe site-ul nostru).
Așa încât, cei aflați în propriul proces de echilibrare știu deja care este perioada de timp de care vor avea nevoie pentru o ”primă tură” de renovare importantă: 7-8 ani.
Nu există ”scurtături” și nu poți forța corpul.
Adică, îl poți forța (și eu am făcut-o), dar protestează și ripostează cu toate puterile.
Se face totdeauna ”voia corpului” și nu ”voia minții”.
Am descoperit și identificat multe dintre iluziile în care am stat prinsă cu privința la tot și toate din viața mea.
Inclusiv cu privire la mâncare, la detoxifiere (ca proces), la modul de organizare al vieții în general și la lucruri chiar și mai fundamentale, dificil de discutat fără a produce proteste generale.
Vă propun să încercăm, în următoarea perioadă, în care vom trece prin câteva momente foarte interesante, energetic, să observăm cu detașare ILUZIILE în care suntem prinși, mental și emoțional, cu forța de presiune a socialului de grup.
Observați ILUZIILE legate de boală, de durere, de frică, de suferință, de alimentație, de prieteni, de familie, de muncă, de obiecte, de bani și orice alt subiect. Funcție de provocările cu care fiecare dintre voi vă confruntați în acest moment al vieții vostre.
Fiecare dintre noi are lecții diferite de învățat, de aceea vom trăi experiențe diferite. Să încercăm să găsim elementele lor comune, în trăirile noastre umane și mai ales, în analizele pe care creierul nostru rațional și foarte activ le face continuu.
Urmează două zile mai speciale.
Vom trece duminică, 26 februarie, printr-o Lună Nouă, ce are loc în paralel cu o Eclipsă de Soare, un moment de ”eliminare” și curățenie masiv pentru toate organismele.
Dacă ați avut fel și fel de eliminări fizice (tuse, mucus din nas, din ochi sau din urechi, transpirații, scaune moi, infecții urinare, dureri de rinichi sau pur și simplu urinări frecvente și noaptea, erupții pe piele și multe altele) sau eliminări emoționale (stări de frici, de anxietate, de slăbiciune, de tremur interior sau dimpotrivă, de furie, de iritabilitate, de nerăbdare sau nemulțumire) atunci să știți că o parte din dumneavostră a făcut ”curățenia de primăvară”.
Întotdeauna în săptămânile de ”lună în scădere”, mai ales înainte de Luna Nouă, eliminările sunt mai intense și importante.
Acum, la final de iarnă, totul este deosebit de intensificat, pentru că și acumulările toxice peste iarnă sunt importante.
Iar intensitatea maximă a proceselor va fi atinsă în week-end-ul ce ne așteaptă.
Conștientizând ce se întâmplă, nu vom fi luați prin suprindere și vom adopta cele mai bune măsuri de echilibrare: odihnă, dietă ușoară, somn și repaus.
Miercuri este 1 martie și în România există tradiția ”Mărțișorului”, oferit ca simbol persoanelor la care te gândești și pe care dorești să le faci să zâmbească în acea zi (oricine primește un mărțișor zâmbește larg – nu se poate altfel!).
Așadar, după ce trecem de ”eliminări” și ne ușurăm de toxine, va veni o perioadă în care ne vom încărca cu iubire.
Pentru că intenția oricărui dar, indiferent că este un mărțișor sau ceva mai mare este un gând de iubire și grijă pentru cel căruia îi dăruim.
Faptul că ne gândim la cineva ne unește energia cu cea a persoanei la care ne gândim.
Și așa ne încărcăm cu partea REALA umană din noi, cu energia COMUNITĂȚII, a întregului, a dăruirii și grijii reciproce.
Dincolo de aparența șnurului alb-roșu se ascunde REALITATEA așa cum este ea: duală și eternă.
Șnurul de mărțișor seamănă cu spirala ADN-ului, molecula din celulele noastre în care este stocată toată informația disponibilă nouă, pe pământ.
Mărțișorul ne reamintește că REALITATEA se percepe mult mai bine când ne reconectăm în interior la valorile eterne umane: iubirea, liniștea, dăruirea, recunoștința, bucuria și zâmbetul.
ILUZIILE sunt exact precum ”eliminările” de toxine pe care le facem cu toții, periodic: doar mizerii, pe care le acceptăm temporar, din ignoranță sau inconștiență.
Iar după îndepărtarea lor urmează revelarea unei Realități mult mai puternice: cea a eternității Naturii.
Cuvintele nu au putere să cuprindă trăirea.
Doar experiența directă o poate îmbrățișa.
Așadar, perioada care urmează observați schimbările energetice ce au loc în doar câteva zile, de jos în sus, de la slăbiciune spre împuternicire.
Fiți alături de Natură, în trecerea ei spre perioada primăverii.
Este una dintre cele mai magice perioade și este o oprtunitate să mai dați la o parte cât mai multe dintre iluziile care vă amăgesc continuu.
Cu rabdare, cu multă răbdare, vom descoperi că realitatea este dincolo de ecranele computerelor, telefoanelor sau televizoarelor.
Ieșim afară, privim cerul, ne bucurăm de căldura Soarelui și respirăm adânc.
Vă doresc zile luminoase,
Cu iubire,
Sorina
http://www.centrulnatura.ro/perioada-destramarii-iluziei/
