Centrul natura Tufa uriașă de Rozmarin

Am cumpărat două plăntuțe de Rozmarin delicate, de la un supermarket, într-o primăvară friguroasă, acum câțiva ani și am încercat să le plantez în curte, într-una dintre zilele mai favorabile.
Una dintre tufe s-a uscat destul de repede, dar cealaltă s-a prins, a început să crească și an de an s-a mărit, până când a devenit un Rozmarin uriaș și viguros.

Ne-am bucurat de florile sale delicate și azurii, dar și de aroma de Rozmarin în multe dintre salatele și sosurile făcute iarna, pentru salatele și mâncărurile noastre vegane și raw-vegane.
Și ne-am bucurat văzându-l cum rezistă peste iarnă, mereu verde și strălucitor, chiar și acoperit de zăpadă și bătut de vânturile de la malul mării (da, știu, nu prea este un mediu optim pentru crescut rozmarinul – aici, la malul mării, dar am reușit noi să aclimatizăm și pomi fructiferi sau magnolii pe terenurile noastre nisipoase!).

Rozmarinul este una dintre plantele cele mai utile în tratamentul problemelor ficatului. Uitându-mă la structura plantei, am observat cum forma ramurilor sale și forma plantei, în întregime, seamănă extraordinar de mult cu căile biliare din interiorul ficatului. În ficat există o rețea imensă de canalicule prin care bila – această secreție alcalină – atât de importantă pentru digestia grăsimilor – circulă continuu și asigură digestia și funcționarea întregului intestin.
Se știe că în absența bilei (sau când aceasta este în cantitate redusă) – apare nu doar proasta digestie și absorbție a grăsimilor (cu depunerea acestora și creștere în greutate) ci și constipație și dificultăți de eliminare și golire a intestinului gros.

Cei operați de fiere au permanent probleme de eliminare (tip constipație) și de creștere în greutate – de aceea au nevoie să fie mult mai atenți decât ceilalți, la dieta lor – și deosebit de disciplinați cu stilul de viață – dacă nu doresc să se îmbolnăvească și mai tare!

Rozmarinul este folosit atât în fitoterapia tradițională (sub formă de tinctură), cât și în gemoterapie (sub forma extractelor glicero-alcoolice) pentru tratamentul problemelor de ficat, de la simplul ”ficat gras” (numit de medici și steatoza hepatică) și până la probleme serioase tip fibroză sau ciroză hepatică.
Această plantă atât de rezistentă și atât de puternică – are abilitatea să ajute organismul în eforturile sale de refacere și regenerare ale ficatului.

Dar nu întâmplător, produsul gemoterapic din Rozmarin (Rosmarinus officinalis D1) este și un produs excelent pentru memorie, concentrare și atenție, un produs pentru stări de oboseală cronică și unul dintre cele mai interesante produse pentru longevitate și întinerire (face parte dintre produsele folosite în gemoterapia geriatrică). Sunt povești multe despre regine care au folosit tinctura de Rozmarin pentru a rămâne tinere, frumoase și mai ales, foarte active și dinamice, la vârste înaintate.

Pentru mine, Rozmarinul a fost și a rămas simbolul energiei ”ficatului” (care se știe că este organul cu cea mai mare capacitate de REGENERARE / ÎNTINERIRE și REFACERE din corpul nostru) – de aceea m-am bucurat mult de prezența lui la noi în curte – semn că energia ficatul nostru va fi mereu susținută – dacă Natura a permis acestei plante să rămână alături de noi.

În primii ani ai demersului meu de detoxifiere – am realizat o mulțime de proceduri de curățare ale ficatului (așa cum le-am învățat și preluat și eu de la alți specialiști) – constatând că nu avansez deloc în propriul meu proces de vindecare.

Când am înțeles, ulterior, legătura între sistemul limfatic – rinichi – suprarenale și întregul sistem digestive – am înțeles și de ce ”băteam pasul pe loc”.
Pentru că mă adresam organului greșit.
Există o ”ierarhie” a procesului de detoxifiere – și există organe cu care SE ÎNCEPE întotdeauna acest proces.

Iar FICATUL NU ESTE UNUL DINTRE ELE – deși foarte mulți specialiști încearcă să ne convingă de contrariul.

Toți cei care au aplicat procedurile de ”curățenie” ale ficatului – pot recunoaște că le-a fost bine, pentru scurt timp și iar le-a fost rău – indiferent cât de mult au insistat cu toate suplimentele și măsurile luate.

După ce am înțeles că RINICHII ȘI SUPRARENALELE sunt primele organe cu care am nevoie să încep vindearea, mi-am concentrat toate eforturile de echilibrare ale corpului pe aceste organe și am lăsat un pic în pace ficatul (deși l-am cam ”agresat” periodic cu abuzurile alimentare – apărute în detoxifierile emoționale pe care le făceam).
”Bulimia de stres” reprezintă dușmanul numărul 1 al ficatului (sau mai pe românește – ”mâncatul mult” – ”cât încape”).

La începuturi – bulimia de stres – însemna consum de înghețată, ciocolată, prăjituri sau alte ”bunătăți” dorite de mintea mea (în baza vechilor sale informații).
Știam că dacă voi consuma ”ceva bun” – mă voi simți ”mai bine” (chiar și pentru 5 minute).

Am înlocuit aceste ”bunătăți” clasice cu varianta vegană și apoi raw-vegană – dar tot însemna miere, caju, curmale și multe fructe dulci (foarte mult dulce).
Apoi le-am înlocuit cu variante FRUCTE DULCI (cele mai dulci pe care le puteam găsi pe piață, în sezonul respectiv).

Și am constatat de fiecare dată – la orice ABUZ (= cantitatea PREA MARE de alimente) – indiferent că a fost vorba de dulciuri cu zahăr, de ”bunătăți” raw-vegane, de salate de fructe sau de legume – sau pur și simplu de platouri de fructe sau un singur fruct (pepene sau cireșe) – că SUPRASOLICITAREA FICATULUI se manifesta din plin.

”Semnele” de la ficat erau de fiecare dată de neignorat: dureri în partea dreaptă, ușoară greață la final de masă (”abuzivă”), balonări intestinale și mai ales SOMNOLENȚĂ și dificultăți de atenție, memorie și concentrare.
Acest efect al suprasolicitării ficatului l-am observat iar și iar.

Am aflat, prin proprie experiență, că dacă îmi doresc o minte clară, o atenție ascuțită și memorie bună – am nevoie să mănânc puțin (sau deloc)!
Doar așa – FICATUL nu este suprasolicitat!
Am aflat că atunci când am un examen, o conferință, un seminar de predat sau orice altă activitate care necesită concentrare intelectuală – mai bine NU MĂNÂNC, sau mănânc foarte puține fructe – pentru a nu-mi încărca ficatul (chiar zile întregi, dacă este nevoie!).

Și am aflat de ce există acest aspect – din povestea tufei mele de Rozmarin.
În această primăvară – tufa mea de Rozmarin a ieșit un pic cam ”ciufulită” din iarnă. Ca niciodată, unele ramuri i s-au uscat și verdele strălucitor din alți ani a pălit.
Probabil că variațiile termice și mai ales ploile masive au afectat planta (care preferă un sol mai uscat).
Nu i-am prea dat mare atenție – și n-am prea avut timp de grădină în primăvară – datorită unul program încărcat (scuză omenească patetică – dar omniprezentă).

ȘI m-am trezit că Rozmarinul meu A DISPĂRUT!

De fapt, m-am trezit că au crescut niște plante cu țepi și frunze alungite, ca niște urzici, dar mult mai mari – care au înconjurat rozmarinul și au crescut în jurul lui și printre ramurile sale, înlocuind complet tufa de Rozmarin cu o tufă de buruieni țepoase!
Aceste plante au profitat de slăbiciunea plantei și de lipsa de atenție a grădinarului și au cucerit, la propriu – întregul teritoriu, în doar câteva săptămâni.

Într-o dimineață, ieșind în curte – am constatat că NU MAI AM ROZMARIN!
Poate nu întâmplător – de câteva săptămâni – aveam și mici semnale de oboseală ale ficatului meu, cu somnolență, cu dificultăți de concentrare și atenție, cu dureri ușoare pe partea dreaptă și cu neplăceri intestinale (tocmai vă spusesem că programul meu a fost extrem de încărcat – așa că am neglijat și corpul, nu doar grădina!).
Suprasolicitarea corpului meu fizic – era doar o oglindire a stării grădinii (sau grădina o oglindire a stării corpului meu) – nici nu mai contează!

Așa am învățat și o altă lecție importantă – CĂ TOTUL ÎN JURUL NOSTRU OGLINDEȘTE CE ȘI CUM SUNTEM.
Citisem în cărți acest aspect – dar acum l-am trăit în toate celulele corpului meu.
M-am simțit exact precum grădina neglijată și năpădită de buruieni.

Primul sentiment a fost de sfârșeală, dezolare, lipsă de putere și resemnare – nici nu-mi mai venea să fac nimic, era prea mult de curățat și nu găseam puterea să încep să fac ceva. Și nici timpul.
Au trecut zile întregi de discursuri interioare de vinovăție – de cum am lăsat grădina în paragină și pe mine să re-cad în starea de oboseală și epuizare.
Și într-o zi, din toată neputința și slăbiciunea – am găsit forța să încep să smulg buruienile din jurul rozmarinului.
Una câte una, înțepându-mă ocazional în spinii unor plante, căzând de câteva ori încercând să smulg rădăcinile rezistente ale altor plante.
Dar după câteva ore – A REAPĂRUT TUFA DE ROZMARIN!

Am aruncat doi saci uriași de buruieni, adunați în urma acestei activități.
Și am examinat tufa de Rozmarin.
Multe ramuri s-au uscat de-a binelea.
Altele încă au frunze pe ele, dar culoarea lor este ștearsă și cenușie.
Rozmarinul meu are nevoie de ”resuscitare” serioasă – de ceva apă, ceva atenție și iubire și mai ales – de toaletare.

M-am gândit că și ficatul nostru – în procesul de detoxifiere – după ce este curățat de reziduuri și toxine depuse în interiorul lui – are nevoie de acest proces de restructurare. Pentru că multe dintre structurile sale sunt moarte, uscate, fibrozate, sufocate de prezența îndelungată a toxinelor.
Abia după îndepărtarea vechilor structuri moarte – poți începe să stimulezi și să susții refacerea structurilor rămase – care au posibilitatea și puterea regenerării și dezvoltării normale.

Am realizat că atât în grădină, precum și în corpul nostru – procesul de ”curățenie” (= detoxifiere) are nevoie să treacă prin aceleași etape LOGICE:
1) îndepărtarea ”buruienilor” (toxinelor)
2) îndepărtarea ”uscăturilor” = țesuturi moarte (compromise)
3) tonifierea și susținerea refacerii și regenerării
Iar toate aceste etape necesită fiecare TIMP.
Și succesiunea lor este foarte importantă.
Degeaba ne tot străduim noi la multă lume să dăm produse de tonifiere a ficatului (tip silimarină, LIV sau altele), dacă nu s-au realizat celelalte două procese anterioare.
De aceea, atâtea tratamente cu suplimente au rezultate dezamăgitoare.
Pentru că oamenii NU ÎNȚELEG LOGICA procesului de vindecare – ce nu este altceva decât un proces de CURĂȚENIE – DETOXIFIERE și REGENERARE.

Așa am învățat că și ficatul nostru, suprasolicitat la maxim, are părți distruse, ce trebuie eliminate și înlocuite – și funcționează (la cei mai mulți dintre noi) doar cu o mică capacitate a puterilor sale.
La fel cum tufa mea de Rozmarin supraviețuia doar cu câteva ramuri.
De aceea, ficatul meu reacționează la orice ”abuz” – chiar și de fructe sau legume (iar la grăsimi sau alte bunătăți ”raw-vegane” – este deja dezastru!)
Pentru că ficatul îmi este compromis de zecile de ani de mâncat eronat, de stresul vieții, de lipsa odihnei și a timpului de relaxare, dedicat pentru echilibrarea ficatului.
Chiar dacă analizele ies bune – eu știu că ficatul funcționează doar cu câteva ”ramuri” active – și atât.

În timp, în procesul de detoxifiere – intenționez să-i susțin refacerea și reechilibrarea – și abilitatea mea de a digera sau nu cantități mai mari de alimente (fructe, legume) sau de a digera iar grăsimi – îmi va spune despre reușita procesului. Intenționez să mă ocup de echilibrarea corpului meu și probabil că acum i-a venit rândul ficatului! (mesajul Naturii a fost de o frumusețe fără seamăn).

Intenționez să resuscitez și tufa de Rozmarin, să mă ocup de ea și să-i permit să-și reia splendoarea inițială.
Nu contează NIVELUL la care acționez: tufa de Rozmarin din grădină sau ficatul meu. Știu că efectul va fi LA TOATE NIVELELE.
Aceasta este frumusețea UNIVERSULUI HOLOGRAFIC în care trăim.
Indiferent de nivelul la care acționăm – efectele sunt LA TOATE NIVELELE.

Așa am învățat că este cel mai SIMPLU să acționez la nivelul care îmi este cel mai la îndemână.
De cele mai multe ori, acesta este CORPUL MEU.
Dar câteodată – acest nivel se poate dovedi casa unde locuiesc, sau grădina casei – sau locul în care muncesc – sau hainele pe care le port.
Nu contează NIVELUL.
O aceeași acțiune benefică – se resimte LA TOATE NIVELELE (de aceea mă simt atât de bine, în general, după ce fac curățenie generală în casă!).
Dar și o acțiune mai puțin benefică – se resimte LA FEL!

Devii foarte RESPONSABIL când începi să înțelegi natura HOLOGRAFICĂ a Universului în care trăiești.
Deși nu este ușor să trăiești în prezent și în mod continuu în stare de conștiență înaltă – și să nu-ți mai faci rău cu gândurile, emoțiile și acțiunile tale (pentru a nu mai face rău lumii din jur!!!).
Pentru că nu am fost obișnuiți așa – nici educați așa – și nici crescuți așa (dimpotrivă!).

În schimb – SE POATE EXERSA.
ZI DUPĂ ZI – mă pot trata cu bunătate, cu blândețe, cu iubire, îmi pot învăța lecțiile, îmi pot trage singur concluziile și pot binecuvânta toți Maeștri pe care mi-I trimite Universul.
Zilele acestea – Maestrul trimis de Natură a fost TUFA MEA DE ROZMARIN!

http://www.centrulnatura.ro/povestea-tufei-de-rozmarin/