Uitarea

Toți arborii fructiferi din grădina mea sunt înfloriți.
Corcodușii, cireșii, caișii, perii și merii înfloriți revarsă arome de polen și prospețime, care se combină în aer cu aroma zambilelor, a narciselor și a tuturor florilor de primăvară.
Culori, parfumuri și senzație de nou început vin în valuri peste mine, la fiecare ieșire în grădină. Deși aerul este rece iar vântul uneori pătrunzător, în ciuda soarelui de pe cer, frumusețea culorilor Naturii mă cheamă iar și iar în exterior și mă ajută să fac pauze lungi la sesiunile (și ele prelungite) de lucru la calculator.

M-am confruntat toată perioada ce a trecut cu unul dintre cele mai mari obstacole omenești în procesul de schimbare: UITAREA.

Frumusețea primăverii m-a făcut să rememorez modul în care mulți ani la rând am trecut prin sezonul renașterii fără măcar să remarc energia de regenerare și de reînnoire disponibilă în Natură.

Mi-am reamintit cum multe primăveri la rând, stările de rău, de slăbiciune și astenie, de lipsă de putere și de epuizare (mentală și fizică) m-au ținut cu zilele sau săptămânile la pat și în casă.

Pentru că foarte multe persoane mi-au trimis mesaje de ajutor pentru crize tip eliminare (secreții nazale, tuse intensă sau conjunctivită dificilă, cu ochi roșii și lăcrimoși, dureri de cap și ale întregului corp, cu articulații și mușchi, simptome digestive cu dureri, diaree, arsuri sau grețuri / vărsături, simptome urinare cu usturimi, urinare frecventă și retenție de apă și multe multe altele), mi-am reamintit de propriile mele crize de eliminare, ce au fost ”regula jocului” în fiecare primăvară, vreme de zeci de ani.

Și am constatat cum UITAREA s-a așternut peste multe întâmplări ale vieții și cum mâncarea ne ajută din plin în procesul de uitare.

Mi-am reamintit încă o dată, cu prilejul acestei perioade mai relaxate, de Sărbători, cum singurul lucru în comun pe care îl am cu majoritatea membrilor familiei mele este mâncarea și adunarea în jurul mesei.
În situația în care refuz să consum mâncarea ”tradițională” și să fiu alături de ceilalți la masă, nu mai am absolut nimic de discutat, de comunicat sau de împărtășit cu foarte mulți dintre cei pe care îi cunosc.

Fiind încă pe dieta simplă de sucuri sau fructe, am încercat să particip la întâlniri cu familia, cu mama sau soacra mea, sau cu alte rude.
Și am realizat cum discuțiile lor mă presează continuu să merg în aceeași direcție din care încerc, din răsputeri să scap, pentru că simt că-mi distrug sănătatea fizică și mentală.
În special relația cu mama este foarte dificilă în perioada Sărbătorilor. Ascultarea poveștilor ei ”din copilărie”, aceleași de când sunt în viață, spuse cu aceleași cuvinte și intonație, cu aceeași intenție de a mă ține în stare infantilă și neputincioasă, cu aceleași nuanțe manipulative clare – mă duce clar la exasperare, dacă nu mă încarc cu răbdare, detașare și modalitate ”zen” de interacțiune: urechi interioare închise.

Constat cum UITAREA și-a pus vălul evident asupra amintilor mamei mele (probabil și asupra mea, dar la mama văd mai bine asta). P
unctul de vedere al relatărilor mamei este complet diferit de punctul meu de vedere.
Acolo unde eu îmi amintesc de traumele vieții mele, în copilărie, mama își amintește trecător de ”un incident” care a fost și asta este.

Cât timp am consumat fructe și sucuri de fructe, realitatea și interacțiunea cu mama și rudele au avut un impact atât de dureros asupra energiei mele, încât izolarea prelungită a fost singura soluție timp de săptămâni întregi, în timpul iernii.

Acum, în primăvară, odată cu ieșirea mai mult în Natură și în social, interacțiunea umană a devenit inevitabilă.
Iar continuarea dietei doar cu fructe sau sucuri a devenit aproape imposibilă, pentru o persoană senzitivă și perceptivă ca mine.

Așa m-am născut, cu simțurile foarte ascuțite și cu abilitatea de a percepe direct tot ce simt și trăiesc cei din jurul meu. Suferința celorlalți devine suferința mea directă, simt în corpul fizic durerile celor din jurul meu și preiau fără granițe emoțiile și gândurile celor din jur.
Această sensibilitate, pe care mi-am definit-o clar în ultimii ani este un dar, dar și o mare provocare pentru mine.
Sunt foarte multe persoane ca și mine, care nici măcar nu știu sau nu realizează că sunt atât de sensibile, și care se trezesc brusc cu diferite stări emoționale și fizice, ce nu sunt ale lor; devin foarte confuze și se sperie.

Mi-a luat ani de zile să definesc CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT, ca să pot să realizez când nu mai sunt eu sau când preiau altceva de la altcineva.
Procesele de vindecare și de detoxifiere m-au ajutat enorm în cunoașterea de sine și în înțelegerea modului meu de funcționare în lume.

Așa am descoperit cum în detoxifiere, cu cât simplific mai mult dieta (și mă duc cât mai spre ”post”, adică o oprire completă a alimentației), cu atât sensibilitatea mea nativă se accentuează și dispar aproape complet granițele între mine și ceilalți, între mine și lumea din jur.
Este o circumstanță extraordinară, când mă aflu în Natură, în pădure, pe malul mării, pentru că pot să simt totul în jurul meu la maxim, devin arborii și plantele pădurii, devin nisipul și apele mării și mă conectez cu totul din jur, încărcându-mă la maxim de energie.

În schimb, socializarea și mai ales, mersul în locuri aglomerate (tip magazine sau reuniuni familiale) devine un real coșmar.
Am constatat prin propriile mele reacții toxicitatea structurilor sociale tip orașe și a modului în care ne organizăm viața zilnică.

M-am trezit că recurg compulsiv, din ce în ce mai frecvent la consumul de legume (crude, salate) pentru a mă ”împământa” și pentru a-mi oferi o protecție emoțională mai mare.
Legumele sunt bogate în săruri, iar acestea încetinesc toate fluxurile naturale ale corpului. Și odată începerea consumării de legume, apare și ”pofta de sare”, de ceva ”mai sărat”, o poftă ce dispare complet în dieta cu fructe și sucuri.
Majoritatea legumelor sunt natural ”sărate” și conțin o proporție mare de minerale ale pământului.

Dar în același timp, odată cu consumul de legume, a venit ”la pachet” și darul UITĂRII.
Am început să uit evident beneficiile extraordinare obținute în perioada iernii odată cu detoxifierile profunde prin care am trecut (folosind sucurile de fructe și fructele).

Am uitat binele și starea de ușurință, am uitat echilibrul și creativitatea, dar mai ales energia și entuziasmul ce au venit odată cu consumul crescut de fructe.
Dar cel mai mult am pierdut legătura cu simțul umorului și starea naturală de optimism și detașare emoțională, ce a existat în zilele de fructe.

M-am trezit că privesc iar viața cu seriozitate și responsabilitate (ăsta este ”darul legumelor” – împământarea, responsabilitatea, seriozitatea, nevoia de muncă, nevoia de a ”face ceva”), că mă enervez și irit din cauza lucrurilor care ”nu merg bine” (și încep să observ cât de multe lucruri ”nu merg bine” în viața mea și în societate) și m-am trezit că AM UITAT să mă bucur de chestiunile mărunte, de parfumul florilor, de aspectul grădinii sau de crengile înflorite ale cireșului.

Este al 4-lea sau 5-lea an la rând când observ cum perioada primăverii se joacă cu mintea mea, cu corpul meu și cu energia în general.
Observ și la oamenii din jur cum primăvara este o perioadă dificilă.

Se simte mai mult ca niciodată o energie a nemulțumirii, a haosului, o dorință intensă de a face schimbări ale stării de lucruri prezentă (evident nesatisfăcătoare pentru majoritatea), dar și dificultatea și aproape imposibilitatea realizării practice a acestei schimbări.
Am resimțit multă frustrare și stare intensă de neputință, când am sesizat că în ciuda faptului că știu multe, că am aplicat și testat multe, că m-am convins în mod clar că alimentația simplă și viața simplă reprezintă secretul echilibrului emoțional și mental – m-am trezit iar agățată și prinsă în ritualurile omenești pline de lăcomie ale ”Sărbătorilor”.

Nu-mi vine să cred când mă observ cum iar și iar stau la masă cu orele și ”ciugulesc” ba una, ba alta dintre ”bunătățile” de pe masă, după care mă simt mizerabil fizic săptămâni întregi.

Am observat cum consumul de legume și mai ales de sare îmi blocheaza la propriu mintea, corpul, articulațiile și sistemul digestiv.
După ce am consumat niște gustări cu sare (pâini uscate de hrișcă, mălai sau quinoa cu pastă tartinabilă vegană, din leurdă sau sfeclă), m-am trezit că nu mă mai recunosc în oglindă.
M-am umflat brusc, fața este rotunjită și cu retenție evidentă de apă (am gușă, am fălcile mărite, am o erupție roșiatică pe față), pleoapele sunt umflate și am dificultăți de vedere la distanță (brusc, am simțit nevoia să pun ochelarii pe care nu i-am mai folosit de peste un an de zile), mi s-au umflat degetele de la mâini și gleznele, mi-au pocnit vase pe gambe și abdomenul este în suferință și cu crampe, în mod continuu.
Iar constipația (fizică, digestivă, dar și mentală, emoțională) a devenit normalul acestor zile.

Dar ce m-a făcut să realizez capcana imensă în care am căzut (iar!) a fost faptul că nu mă pot opri așa ușor din consumul acestor alimente sărate.
Odată ce am început, cu doar câteva mici guri, nevoia este de a consuma iar și iar și iar. La fiecare masă îmi propun să mă întorc la sucuri și fructe, dar dacă sunt disponbile legumele, sau crackerii sau alte produse sărate, nu rezist să nu le consum, iar și iar.

Dependența de gusturile vechi și de senzațiile familiare este IMENSĂ, este o adicție mai puternică decât orice dependență de drog, de cafea sau de țigară.

Cât am fost pe fructe și sucuri de fructe, în detoxifierea de iarnă, corpul meu fizic s-a simțit excelent, ușor, echilibrat, fără dureri, fără înțepeneli, flexibil și realizând cu ușurință exerciții de yoga. În schimb mintea mea a fost continuu neliniștită, sufletul a fost îndurerat de izolare și lipsa socializării, precum și de constatarea lipsei oricărui element de comunicare cu cei din jur (mai ales, cei apropiați). Și starea de prăpastie emoțională a fost atât de intensă, încât am oprit detoxifierea, cu toate beneficiile sale fizice, datorită haosului emoțional.

Acum, căzând în obiceiul ”lăcomiei” omenești de Sărbători, când pântecele și mațele sunt personajul principal al ritualurilor omenești, am constatat cât de satisfăcută este mintea, cât de liniștite sunt emoțiile dar cât de îngreunat și îndurerat este corpul meu fizic.

Am constatat UITAREA la majoritatea pacienților și prietenilor mei.
Deși toți au experiența directă a beneficiilor posturilor negre sau dietelor simple (cu sucuri, cu fructe, sau diete simple, fără sare și stimulenți), presiunea socială și nevoia de apartenență familiară i-a făcut pe majoritatea să reia alimentația ”cu de toate”.
Cu consecințele fizice corespunzătoare (stări de rău, eliminări numite ”răceli, indigestii sau infecții urinare”) și cu strigăte disperate de ajutor (”dați-mi tratament, dați-mi ceva să-mi treacă!”).

Când repet sfaturile medicale din consultațiile mele, referitoare la dieta simplă și la alimentele care sunt ALIMENTE și nu otrăvi pentru corpul omenesc, îmi reamintesc și pentru mine, întrucât constat cum UITAREA mă învăluie iar și iar, cu fiecare ”val de sărbători” strategic plasate de-a lungul anului.

Suntem menținuți în mod deliberat în stare de uitare și de anestezie, de amorțeală mentală și emoțională cu ajutorul mâncării.
Întrucât dacă nu am folosi mâncarea ca instrument de anestezie, oamenii s-ar trezi și ar constata absurdul și ridicolul organizării sociale prezente, al vieții așa cum o duc; majoritatea ar constata și manipularea uriașă în care se află viața fiecăruia dintre ei.

Nu intenționez să stric energia sărbătorilor Pascale cu reamintirea dificultăților vieților noastre.
Aș vrea să păstrez totuși spiritul acesti perioade de primăvară, în care energia Renașterii și a Reînvierii cuprinde întreaga Natură și ne aduce mesajul continuității vieții.

Intenția articolului a fost doar de reamintire a UITĂRII, un obstacol uriaș pe calea conștientizării și reasumării umanității care suntem.
(Paradoxal, nu? vă reamintesc despre uitare! Ca într-un banc absurd)

Oamenii au nevoie să repete iar și iar, aceleași cuvinte, aceleași ritualuri, aceleași gesturi și aceleași măsuri, pentru a menține o aparență de constanță a vieții (căreia i se spune ”tradiție”).

Așa am realizat că și eu am nevoie să repet iar și iar noile mele teorii despre UN ALT FEL DE ALIMENTAȚIE, despre detoxifiere și despre împuternicirea noastră ca ființe umane.
Pentru că UITĂM cu toții, tot ceea ce nu repetăm în mod constant.

UITAREA este naturalul și normalul minții umane hrănite cu sare, zahăr, lactate, cereale și carne.
Iar perioada Sărbătorilor este un festin pentru pântece și o odă închinată plăcerilor digestive.
Statul la masă cu orele și consumul de produse complicate, prelucrate și pline de toate componentele ce anesteziază și amorțesc creierii (dar cu un gust familiar și considerat apetisant de majoritatea oamenilor) reprezintă modalitatea în care oamenii aleg să trăiască bucuria.

Bucuria intestinelor este bucuria supremă de Sărbători (și nu numai!)
Și când intestinele sunt pline, mintea este goală.
Aceeași energie, dar distribuție diferită.

Ies la plimbare în grădină, să privesc cireșul înflorit, zambilele și narcisele.
Mă duc pe malul mării să trag aer adânc în piept, să-mi răcoresc sufletul și mintea și să mă ancorez la vibrația de renaștere a Naturii.
Observ cu detașare starea de fapt și realitatea Sărbătorilor, dincolo de manipulările sociale și caut soluții interioare pentru depășirea obstacolelor.

Mă antrenez în continuu să devin în interior mai puternică și să pot găsi, la un moment dat, suficiente resurse pentru a mă rupe de vraja anesteziei mentale, a dependenței emoționale de familiar și pentru a reuși să merg înainte și a evolua, în ciuda întregii rezistențe din jurul meu.

Învăț să repet, iar și iar, lucrurile pe care mi le doresc, chiar dacă încă repet iar și iar și ceea ce nu-mi doresc.
UITAREA este un obstacol important.
Conștientizarea sa reprezintă începea găsirii soluțiilor.

Admir puterea oamenilor și admir forța lor interioară.
Cât de rezistenți sunteți cu toții și cum puteți să trăiți, an după an, în ciuda acestor obstacole importante în calea vieții

Vă doresc Sărbători pascale liniștite, în armonie familială și echilibru emoțional,
tuturor, cu recunoștință și admirație, pentru perseverență și continuare.
Sorina

http://www.centrulnatura.ro/uitarea/