jobjogjoy.com Zgândărirea rănilor

Una dintre suferințele cele mai mari ale oamenilor este agățarea de greșelile trecute – personale sau ale celorlalți.
 
În viața noastră zilnică, facem continuu greșeli, din dorința de a experimenta și a ne descoperi în multe feluri.
 
Facem promisiuni și le încălcăm mereu, nu spunem adevărul din teamă de a nu-i supăra pe cei de lângă noi sau anticipând reacția lor, ne lăudăm că putem să facem multe și descoperim că nu este așa.
 
Mecanismul omenesc de evoluție este prin încercare și eroare.
Dintr-o greșeală înveți mai mult cât din 100 de succese.
Odată ce ai înțeles ceva, te-ai fript bine și te-a durut, te gândești mult dacă mai repeți sau nu a doua oară experiența respectivă.
 
Suferința apare când greșeala rămâne agățată de corpul energetic, de memorie sau de trăirea emoțională a persoanei.
Apar asocieri și cârlige emoționale ce declanșează realmente reacții chimice în corp.
 
Numele unei persoane, o anumită melodie, revederea unui loc, un parfum sau gustul unei mâncări sunt cârlige ce pot aminti de o pierdere sau o traumă, de un șoc sau de o nedreptate.
 

Aceste tipuri de cârlige țin agățate de noi încărcături energetice foarte toxice, ce se acumulează (există în psihologie un proces numit ”re-traumatizare” – adică iar și iar retrăim șocul inițial, ce a declanșat durerea, suferința).
 
Și le purtăm întreaga viață, într-o ne-iertare perpetuă.
 
Nu iertăm nici pe cel care ne-a făcut rău, dar nici pe noi, care, într-un fel, am atras acel rău cu necunoașterea și ignoranța noastră.
 
Am observat la mine cum zgândăr răni din trecut, cum mă leg de cuvinte, de expresii, de imagini și de întâmplări, pe care le re-aduc în amintire, iar și iar, în dorința de a-mi justifica decizii și a-mi întări comportamente.
 
Nu mă iert nici pe mine, nu-mi iert greșelile (cuvinte scăpate la furie sau supărare, gesturi grăbite și negândite, acțiuni dăunătoare pentru mine și ceilalți etc) și nu-i iert nici pe cei care mi-au greșit.

 
Și umblu prin lume căutând o dreptate care nu există, într-o viață complexă și multidimensională. Pentru că sunt și victimă și agresor, în ignoranța și confuzia trăirii de zi cu zi, nu am cum să cer ”justiție”, pentru că nu există injustiție. Există doar viață, în toate aspectele sale și în curgerea energiei forței vitale.
 
Ca să se închidă rănile, este nevoie să nu mai fie zgândărite zilnic, să fie pansate cu multă blândețe și înțelegere, iar organismului să i se permită să-și facă auto-vindecarea.
 
Acceptarea vindecării este un exercițiu ce se învață greu. Pot să vă confirm. Zilnic mă iert și zilnic descopăr că nu m-am iertat.
Cum sunt mai obosită, aflu cât de multe resentimente păstrez pentru alții și cum nu-i pot elibera, oferindu-le iertare și iubire necondiționată.
Am vrut mereu să știu adevărul, oricât de dureros a fost acesta. Iar când l-am aflat, n-a eliberat decât furia, frustrarea și întreaga confuzie, strânsă când ne-adevărul a condus jocul. Încă este furtună de emoții și încă mă lovesc zi de zi de valuri de ne-iertare și de re-traumatizare. Știu, în sufletul meu, că doar eu pot decide să opresc furtuna. Pentru că eu sunt stăpâna Universului interior care este corpul meu.
 
Adevărul ne eliberează – DOAR DACĂ ÎI PERMITEM.
 
Cât este de greu să-mi permit să fiu liberă și ușoară, fără agățări mentale și emoționale. Și cât de ușor! O clipire de o pleoapă și o respirație profundă.
 
Vă îmbrățișez și vă doresc o zi de lună plină cât mai specială, tuturor,

Zyanna Orinda

Sursa: https://jobjogjoy.com/ro/