Povestea gogonelelor

Primele gogonele facute vreodata au o poveste mica mica.

In ziua aniversarii casniciei noastre imediat dupa ce am terminat tortul la care am muncit cam 6 ore per total si tocmai cand ma indreptam cu pasi hotarati spre o baie calda si relaxanta, se aude soneria. Sincer, am ezitat sa raspund pentru ca eram destul de obosita si destul de in “dezordine vestimentara”. Stateam pe hol si ma intrebam: “Ce sa fac, sa raspund sau nu?” Nu imi sta in fire sa nu deschid usa si cum soneria a insistat sa piuie am zis, hai sa deschid. Afara ploua cu tunete si fulgere, se formasera baltute bune de apa in fata usii, dau perdeaua la o parte si ma trezesc fata in fata cu o ladita de vreo 7 kg de gogonele purtate de niste picioare pline de noroi. Am invitat gogonelele in casa si ele au intrat fara nici o ezitare avand grija sa lase in urma lor mici urme de noroi pe gresia stralucitoare pregatita pentru marele eveniment din acea seara. Dupa ce am ramas numai eu si ele, ne-am privit adanc si am stabilit tacit ca baia mai poate astepta, gogonelele mele nu. Am incercat sa negociez, sa cer o pasuire, nimic. Am pus mana pe telefon si mi-am sunat tatal, expertul numarul 1 al familiei in muraturi. Am notat, am multumit si am zis sa ma apuc de treaba…… din pacate era imposibil, nu aveam borcane! Am rascolit toate dulapurile in cautarea unei solutii salvatoare si cand colo pe ultimul raft am gasit doua borcane golase care asteptau parca sa faca cunostinta cu gogonolele rotofeie. Asa ca m-am apucat sa fac o parte din ele care deja nu mai aveau rabdare iar restul le-am rezolvat astazi cu ajutorul unor mici galetuse de iaurt cu capacel. Asta a fost povestea lor si a mea si acum sa va spun cum le-am dichisit.

Ingrediente:

gogonele
morcovi
marar
cimbru crengute
cimbru
boabe mustar
boabe piper
usturoi
crengute visin

frunze visin
apa
sare

Reţeta completă aici: lauraadamache.ro