Un fel de vinete marinate / murate / la borcan

Îmi bat capul de câteva zile cum să numesc postarea asta, despre cum am pus vinete la conservat. În Turcia (ţara de origine a reţetei), se numesc vinete murate, dar un român se gândeşte în primul rând la saramură când aude asta. Ori numai saramură nu-i în reţeta asta. Sigur, pot fi puse murături şi în oţet, dar vinetele astea nu sunt puse în oţet.

Până la urmă, le-aş spune marinate, chit că se supără spahiii că le pângăresc moştenirea gastronomică prin botez cu nume venite de la creştini.

Pentru că fac pentru prima oară aşa ceva, am pornit cu nişte cantităţi mai mici (deh, control preventiv al pagubelor pe timp de criză). Aşadar, am avut două vinete (cât să umplu un borcan de 800 de grame), un pahar de oţet de 5 grade, o lingură de ardei roşu bucăţi (cumpărat de la Plafar :)), usturoi, cimbru verde, piper boabe şi ulei de măsline.

Am curăţat vinetele şi le-am tăiat felii groase de 2-3 centimetri, apoi le-am dat cu sare şi le-am pus la scurs. Am pus la fiert oţetul îndoit cu apă (o parte apă la două părţi de oţet) cu ardeii, piperul, un fir de cimbru şi un pic de sare.

Când oţetul a atins punctul de fierbere, am pus în el feliile de vinete şi le-am lăsat câteva minute să clocotească. Când le-am scos, vinetele îşi schimbaseră puţin culoarea, iar feliile erau destul de uşor de desfăcut în bucăţi, fără să îşi piardă forma însă. Le-am pus la scurs, cât să se şi răcească puţin.
[Pin on Pinterest]

În borcan am pus un pic de ulei de măsline, usturoi zdrobit şi apoi feliile de vinete, printre care am strecurat în continuare usturoi şi cimbru verde. La final, am pus ulei de măsline cât să fie acoperite complet vinetele de lichid.
[Pin on Pinterest]

Puneţi-le la răcoare şi aşteptaţi o săptămână până să le gustaţi. Credeţi-mă, merită efortul. Şi chiar nu mai contează cum se numesc...


Sursa: bucatareli.com