Radu Anton Roman „Chimicalele ca bicarbonatul au infectat târziu bietul mic”

• Din seria de articole dedicată mititeilor nu aveau cum să lipsească două rețete din epocala carte: „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, de Radu Anton Roman, ed. Paideia 1998.

Mititei ardelenești

După părerea mea, la care țin destul de mult, chiar dacă-s subiectiv din când în când, așa se făceau micii odată, chiar și-n Muntenia, cu smântână nefermentată. Frișca asta fermenta, micii creșteau și se făceau pufoși, având un gust bun și sănătos. Chimicalele ca bicarbonatul au infectat târziu bietul mic și i-au bălăcărit prospețimea și finețea naturale.

1 kg carne de vacă (gât, coadă, antricot), 500 g carne porc (pulpă), 1 vârf de cuțit de chimen pisat, 1 linguriță de boia, 1 linguriță de cimbru uscat, 1 vârf de cuțit de ienibahar, 1 căpățână de usturoi, sare, piper, după pofta, 2 linguri de smântână nefermentata (frișcă), 4 linguri de supă carne.
Se toacă repetat carnea, de 3-4 ori, se sărează, se lasă să respire la rece 5 ore. Se amestecă carnea cu restul bunătăților (mai puțin frișca) și se mai toacă o data și iar se lasă 1 noapte, la rece, să se primească ]ntre ele. Se freacă cu frișca neîndulcită, îndelung, să se înfoaie, și se lasă la hodină și-o noapte – acum sunt numai buni de jar, iar ca fagul de Năsăud nu știu vreun lemnuț să ardă Se dau la masa cu pită și hrean.
Renumit prin vinurile sale albe și seci, deosebit de expresive, Ardealul e totuși matca tăriilor de fructe, a rachiurilor dublu distilate din prune amestecate, cel mai des, cu mere și pere. Continuați totuși să insistați să vă recomand un vin la mititeii aceștia? O Fetească Regală de Apold, să scârțâie între dinți de seacă și să lumineze primăvăratic

Mici sau mititei

1 kg ceafă de vițel (mânzat), 500 g ceafă de porc, 250 g pulpă de miel, 2-3 oase mari de vită, 1 lingura de sare, piper (după gust), 1 ceapa mare, 1 morcov mijlociu, 1 căpățână de usturoi, 1 ardei iute, 1 legătură de cimbru, 1 linguriță bicarbonat, 1 linguriță praf miroase: ienibahar, rozmarin, chimen, 250 g mușchiuleț de cal (nu e obligatoriu, dar cândva așa se făceau micii).

Se toacă carnea mărunt (dar cine a ști s-o toace cu satârul, câștig ar avea). Se frământă bine cu sarea, piperul, bicarbonatul, miroasele, ardeiul iute și usturoiul tocate mărunt (până devin pastă), cimbrul măcinat praf, până e totul un aluat. Între timp, oasele de vită sparte au fiert împreună cu toate zarzavaturile vreo două ore, până când din doi litri de apă s-a ales doar o jumătate litru supă. Strecurăm supa și-o răcim, apoi o frământăm bine împreună cu carnea. Amestecătura asta se lasă să-și revină din ce-a pățit câteva ore bune la frigider. Micii se rotunjesc fie în mâna, udând-o mereu, să nu se lipească, fie prin țeava de cârnați a mașinii de tocat. Nu tigaia e rostul micului, ci grătarul și focul corespunzător, de lemn și cărbuni.
Demâncare veche, luata de prin podișurile Anatoliei și prefăcută pe românește, cu carne de porc, micul s-a desprins de profet și s-a lipit de Miorița și prin faptul că se bea, se bea temeinic.


Dar nu se bea bere, cum zic unii, ci un vin sec și vesel de sud, de unde se reține ceva ușor, o Roșioară de Dolj, – vin vag „rozé”, de nisip – mai ales dacă a fost un an cu ceva ploaie, să fie mai zemos că vine din seceta Dăbulenilor, bietul… Sau, pentru zilele mai friguroase, o Crâmpoșie îndesată de Drăgășani, culeasă târziu, imediat după ce a căzut prima brumă și dusă a fost amintirea verii. Ori o Feteasca Albă, subțirică și rea, de Furculești.
N-aș uita, la un mititel pufos, chiar și cu băutură alături, o ciușcă domesticită în oțet de vin, un muștar frecat cu hrean sau un mujdei în care s-au presărat trei tocături de verdeață: mărar, leuștean și pătrunjel.
Mititeii lui Păstorel – rețeta din 1962
 
Continuăm seria de articolelor dedicate mititeilor, cu o rețetă ceva mai recentă, a marelui gastronom Păstorel Teodoreanu.

Rețeta a fost publicată prima dată pe 20 decembrie 1962 în Glasul Patriei din și republicată în volumul De Re Culinaria, ediția din 1977. „Carne de vită de la ceafă sau de la coadă, sau pulpa – capacul. La 1 kg de carne, ¼ seu gros și curățat de piele. Carnea, împreună cu seul, se trece de două ori prin mașina de tocat. Se adaugă în carne miez de franzelă (de mărimea unei lămâi), muiat în mujdei de usturoi, sare, o linguriță de mirodenii: enibahar, chimen (dacă vrei), piper și o jumătate linguriță bicarbonat. Frămânți, până se face o pastă omogenă. Uzi cu apă un fund de lemn și palmele. Sucești câte o bucată pe masă până obții forma cilindrică știută. Tai în bucăți potrivite și-i așezi umezi pe-o farfurie. Îi pui la rece câteva ore. Pui grătarul încins, pe care ai așezat un rând de mititei, la foc moale. Cât stau la foc, îi învârtești mereu, până se întăresc. După ce s-au prăjit o serie, se servesc în vas acoperit și încălzit (altfel se sleiesc din cauza seului). În timp ce se consumă o serie, se pune la foc seria următoare. Prăjirea trebuie să se facă încet, ca să nu se pripească la exterior, rămânând cruzi la mijloc”. Mititei Strasman – rețeta unui bucătar regal  
 

 
 Sursă foto și text: GastroArt