Bradul de Crăciun. Semnificație, tradiție și modernism (galerie foto)

Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem. Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia de astăzi) în secolul XV. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare.



În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului ci cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția. De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu și în Orient, prin intermediul catolicismului[necesită citare]. În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări.

Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.

Pomul în tradiția românească

În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară. Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

Pericol natural

Obiceiul este să cumpere fiecare familie un brad, deși este o tradiție în multe state din lume, dar este pericol pentru natură având în vedere că numai romanii au nevoie de aprox. 5 milioane de brazi, ceea ce înseamnă o pădure întreagă. Peste o sută de mii de brazi au fost tăiați în anul 2009 de Romsilva. În total peste 300.000 de brazi tăiați. Pentru a ajunge la dimensiunile preferate pentru Crăciun, unui brad îi trebuie cel puțin 15 ani. Într-un hectar de pădure intra 5.000 de puieți. Doar brazii tăiați de Romsilva anul acesta ar acoperi peste 20 de hectare cu pădure care ar putea să asigure la maturitate într-o oră necesarul de oxigen pentru o zi pentru mai bine de 300.000 de oameni.

sursa: wikipedia.ro