Descopera.ro De ce tăiem mielul de Paşti?

Ritual străvechi, plin de semnificaţii precise, dar care astăzi pare a se estompa tot mai mult sub presiunea post-modernismului galopant, tăierea mieilor de Paşti este un fenomen complex care este (din fericire) încă întâlnit într-o Românie cu tradiţiile şi obiceiurile estompate. Multora le repugnă actul tăierii în care un animal aparent nevinovat este sacrificat într-un mod, iarăşi aparent, crud. Dar mai mulţi români, gurmanzi sau nu, sunt adepţii păstrării ritualului sacrificiului mieilor. În ciuda controverselor. Dincolo de aspectele pro şi contra care vizează tăierea mieilor, actul în sine se dovedeşte a avea multe faţete ascunse. Toate extrem de interesante. Să încercăm să descifrăm câteva dintre ele.

Tăiat de milenii încoace

O scurtă privire asupra istoricului mieilor alături de oameni este edificatoare în privinţa rolului acestora. În mod paradoxal la prima vedre, tocmai blândeţea, inocenţa şi puritatea mielului l-au propulsat în poziţia (extrem de complexă) de animal de sacrificiu.
Dincolo de gestul brutal al imobilizării şi sacrificiului sângeros al unui animal pe care filtrul antropomorfizării noastre l-a transformat în simbol absolut al neprihănirii, găsim rosturi şi tradiţii importante pentru comunităţile pastorale din Lumea Veche.

Căci sacrificiul mieilor era practicat de către evrei la sărbătorile în cinstea lui Iahve şi la musulmani în zilele Ramadanului. Aici, în vechea civilizaţie ebraică regăsim parţial originea obiceiului tăierii mieilor de Paşti. Căci mai descoperim ceva interesant:  Şi la popoarele indo-ariene, precum geto-dacii din care ne tragem originile, exista sacrificiul mieilor la sosirea primăverii, pentru a marca astfel renaşterea naturii printr-un festin la care trebuia consumată însăşi carnea animalului domestic aflat cel mai la îndemână şi  care se năştea primăvara.

Articolul integral pe descopera.ro