Lumea poeziilor Gellu Naum - Frumoasele deprinderi

Să revenim la frumoasele noastre deprinderi

sub cerul intuiţional

să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi

să folosim gesturi de papură cuvinte

despre balanţe despre forma focului

despre extazul binecuvântat şi dureros

sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă

 

astfel ne-am putea regăsi

sub chioşc în camera de după un perete

în lumea foşnitoare de sub noi

complet paradiţi dar nu despre asta e vorba

şi cine mai ştie.

Fiul poetului Andrei Naum, mort în luptele de la Mărăşeşti, şi al Mariei Naum, Gellu Naum a început să scrie versuri în urma unui pariu şi a debutat cu două poezii în revista „Cuvântul”. În anul 1935, când frecventa cursurile Universităţii de la Bucureşti, a fost percheziţionat şi arestat, deoarece scria „parole cu caracter subversiv” pe zidurile caselor. Îşi continuă cursurile la Paris, unde pregăteşte o teză de doctorat despre Pierre Abelard.

 

În 1941, face parte dintr-un grup suprarealist român cu o activitate intensă. În anii '50 şi '60, a publicat mai multe cărţi de literatură pentru copii, dar şi literatură proletcultistă, cum ar fi volumul „Soarele calm”. A tradus opere ale autorilor Samuel Beckett, Stendhal sau Franz Kafka.

 

Odată cu lansarea volumelor „Copacul-animal”, „Tatăl meu obosit” şi a romanului „Zenobia” , începe să fie recunoscut ca un scriitor important, fiind invitat să susţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia. În anul 1986, este distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară.