Lumea Poeziilor Grigore Vieru - Tata

Tată, eu nu ştiu de ce

Nu te-au pus în cântece

Ca pe măiculiţa mea

Care viaţa datu-mi-a.

Tu ca dânsa ne iubeşti

Şi ca ea îmbătrâneşti,

Tată.

 

Rele-n viaţă sunt de-ajuns,

Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.

Mai iei câte-un păhăruţ,

Dar nu uiţi să ne săruţi,

Tată.

 

La necaz şi bucurii

Tu ai, tată, mulţi copii,

Ca şi mama-i pruncul tău,

O fereşti de tot ce-i rău.

Asta-i bogăţia ta

Şi nu-ţi trebuie alta,

Tată.

 

Nu ne spui vorbe de dor,

Dar ades în locul lor

Mâna tu pe cap ne-o pui

Şi mai dragă vorbă nu-i.

Mai mult taci decât vorbeşti,

Dar noi ştim că ne iubeşti,

Tată.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic.

 

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină în 1953. Grigore Vieru a debutat editorial în 1957, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, „Muzicuţe".

 

Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: „Făt-Frumos şi Curcubeul" şi „Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul „Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

 

Pe 16 ianuarie 2009, a suferit un grav accident de circulaţie. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.