Irina Lucia Mihalca-Nocturnă

O noapte, o noapte plină de taine,
 o şoaptă, o şoaptă prelinsă ca un sunet,
 o furtună, o furtună străbate necuprinsul,
 o umbră, o umbră-ntinsă se topeşte prin timpuri,
 o vibraţie, un ritm, un cuvânt, feerie de culori, ocean de sunete,
 o lună, o lună rotundă transmite lumina-n adâncuri,
 o lumină, o lină, lină lumină se-mprăştie-n toate,
 o privire, o privire caldă captează misterul,
 o cale, o cale dreaptă spre cuget şi inimă,
 o stea, o stea călăuză te-nsoţeşte tăcută.
 
 O pasăre, o pasăre albă umple tot cerul,
 o scară, o scară înaltă, treaptă cu treaptă, urcă-n lumină,
 o clipă, o clipă intensă trăieşte, o clipă-nfloreşte.
 

 Gânduri, cuvinte, forme, culori,
 ecou de nuanţe,
 emoţii, stări, sentimente,
 simfonie de sunete, cântece cosmice.
 O viaţă, o viaţă-n iubire, în toate, respiră!
 Iubirea? Un dar, un joc pentru doi, un mare mister!