Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Prin ochii copilului, fulg în devenire

Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic,
din infinitele raze, sclipiri albastre topesc îngheţul pustiu, mânia, tristeţea,
balsam, ochii rotunzi pătrund în centrul inimii,
mâna mângâie chipul, şterge lăcrima,
viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopţii,
zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-l sfâşiau adânc.
 
Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorinţa iubirii,
candelă şi-adăpost, prin forţa privirii şi puterea cuvântului,
deschide larg ferestrele,
ridică barierele sufletului înlănţuit în durere, devorat de spaime şi patimi,
eliberează inimii Credinţa, Speranţa, Iubirea, prizoniere-n întuneric.
 

Prin ochii copilului se revedea pe El, redevenea
fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, lumină sacră, Infinit!