Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Provocarea vieţii
Lumea poeziilor: Irina Lucia Mihalca - Provocarea vieţii
12 Aug, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
2384
Marime text
2384
Marime text
Pasăre cu aripile larg desfăcute,o cruce întinsă peste veacuri,
un tot, un vals pe ape
și adierea lunii translucide
pe umărul ei sărutat
de atingerea buzelor tale,
uşa deschisă spre viaţă,
spre infinitul albastru,
în reflexe irizante,
schimbătoare ca marea,
un traseu al fericirii,
în bătaia razelor de soare,
ce se deschide armonios în ea
mai frumos că niciodată.
Prin ochii ei ţi-ai văzut viaţa.
Călătorind în tine, în toate direcţiile,
de la un capăt la altul,
vârtejuri de gânduri,
de vise, de stări, de dorinţe.
Un punct alungit,
înfăşurat în el însuşi!
Nu mai ai cuvinte.
În tăcere, o cauţi în spatele
fiecărei uşi închise.
Un chin dulce-amărui,
o piatră de temelie
a inimii înmugurite,
primele linii
ale unui ţărm răsucit
înainte de calmul zorilor
nesperat a mai veni vreodată.
N-ai putea să trăieşti, alături de ea,
într-o linie neîntreruptă de fericire!
Nu poţi trăi aşa, mereu îmbătat
de frumuseţea ei!
Crezi că interiorul ţi-e firav.
Ca un torent, puterea ei
ţi-e transmisă peste măsura ta.
Îţi pierzi identitatea, simţi
că te topeşti în ea, nu mai ai limite.
Frumoasă aşa cum numai ea este,
o priveşti şi nu te mai saturi de ea.
Transformă totul în tine!
E-o frică de ce poţi deveni,
de ce poate naşte şi rescrie în tine.
Te ştiai puternic,
însă, de când ai întâlnit-o
ceva din tine strigă.
De-acel duh te temi!
O teamă cumva ascunsă,
nebănuită,
iese la suprafaţă,
te sfârtecă cu totul.
E-o ardere intensă,
te răscoleşte, simţind-o!
Ridici piatra de pe inimă
şi priveşti înainte.
Cineva, contopit cu visele tale,
te cheamă, departe, acolo,
cineva care-a trecut senină
prin nopţile tale albastre,
prin eternitatea timpului,
împletind iubirea şi dorul.
Săruţi mâna şi duhul,
şi mireasă, zici: - Vino!
Facă-se Voia Celui Veşnic Viu!
Despre Irina Lucia Mihalca
Originară din Piatra Neamţ, poeta Irina Lucia Mihalca s-a născut pe 5 mai. În prezent, locuieşte în Bucureşti. Pentru artistă, poezia „are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veşnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginaţie”.
De asemenea, poezia, a mai spus poeta, „este vocea omului şi a pământului, e drumul căutării după iubire, frumos şi lumina vieţii, folosind imaginaţia, amestecând realul cu lumea interioară din subconştient, conferind noi forme, înnobilând şi îmbogăţind cu noi semnificaţii interioare”.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- george 01 Oct, 2015 13:28 PROVOCAREA VIEŢII SRANGAND PUTERNIC IN ADMIRATIE PERLELE TALE, AU CURS DI ELE ACESTE DIAMANTE: O cruce întinsă peste veacuri Prin ochii ei ţi-ai văzut viaţa. Nu poţi trăi aşa, mereu îmbătat de frumuseţea ei! Frumoasă aşa cum numai ea este, o priveşti şi nu te mai saturi de ea. Te ştiai puternic, însă, de când ai întâlnit-o ceva din tine strigă. De-acel duh te temi! PE CARE LE VOI PASTRA VESNIC PENTRU TINE. GEORGE.
