Irina Lucia Mihalca - Punctul vernal

 În piesa numită “Viaţa” joci un rol esenţial.
 În fiecare semn vei găsi răspunsul
 înşirat pe axa timpului.
 O poezie în mişcare
 prin fluxurile
 ce curg în acelaşi râu!
 
 Călătoria nu e simplă.
 În lumina timpurie a zorilor,
 bobocii de flori, acoperiţi de lacrimile
 zeiţei muntelui, Gemu,
 aşteaptă să-nflorească.
 Primind lumina celestă,
 repeţi poveştile de ieri,
 alese cu grijă, eliberându-te

 de tot ce te temi a pierde.
 Necunoscutul. În calmul serii,
 din umbra curbată a lunii
 dispărute pe-ntinsul orizontului
 ai curajul să aduni
 bucăţile sfârtecate din tine,
 reflecţiile obscure văzute
 şi oglindite de nisipurile memoriei
 prelinse, printr-o clepsidră,

 către eternitate.
 
 Poate că eşti obligat să hoinăresti
 dintr-un loc în altul - Dumnezeu ştie de ce -,
 dar în loc să se stingă,
 steaua ta străluceşte, acolo, pe cer.
 Te uiţi în jur, inspiri adânc
 culorile proaspete de primăvară
 şi te scufunzi
 în abisul oceanului interior,
 oprindu-te asupra focului
 şi-a luminii care
 face ca totul să crească.
 
 Viaţa creează, unindu-ne,
 încet se clădeşte,
 o schimbi, formând-o,
 lăsându-ţi amprenta-n ea.
 Evadează, mergi înainte,
 fii ce vrei tu să fii, găsindu-ţi bucuria!
 Aceasta-i provocarea!
 În linişte, răspunsurile vor veni.
 Şi nu uita, urmează-ţi visele!