Lumea poeziilor Lucian Blaga - Ceasul care nu apune

În holda de grîu ce se coace în vară,

subt basmul arborescent,

e cu neputinţă a spune

pe ce cale viitorul s-apropie.

Dar vine-apăsat ca bătăile inimii.

Pîn-adineaori a fost incoruptibil distant.

S-apropie-acum, e aci, e prezent.

Alchimie e încă totul în lume.

După pravila ei, pe-o neştiută dimensiune

a locului, tu te ascunzi

în dosul pleoapelor mele,

devenind sufletul meu.

Şi ceasul e-aci, înfloreşte şi nu mai apune.

Născut în anul 1895, lângă Sebeş, Lucian Blaga a fost o personalitate impunătoare a culturii interbelice. Blaga a urmat Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov şi cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea, pe care le-a finalizat în anul 1917. De asemenea, la Universitatea din Viena a obţinut titlul de doctor în filosofie, unde a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care i-a devenit soţie.

 

În anul 1910, în paginile ziarului „Tribuna”, Lucian Blaga a debutat cu poezia „Pe ţărm”. Prima sa dramă, „Zamolxe”, publicată în ziarul „Voinţa”, a fost premiată de Universitatea din Cluj. În decursul vieţii, a fost redactor la ziarele „Voinţa” şi „Patria”, precum şi colaborator permanent la publicaţiile „Gândirea”, „Adevărul literar şi artistic” şi „Cuvântul”.