Lumea poeziilor Al. O. Teodoreanu (Păstorel) - Toamnă

Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare,
De viaţă, de iubire, de vis. Sunt ostenit.
Prin parcul meu de vise imens şi veştejit,
Tu ai trecut ca toamna atotveştejitoare.

De viaţă, de iubire, de vis, sunt ostenit.
În heleşteul verde, cu apele murdare,
Vezi pâlcurile repezi de păsări călătoare,
Trecând, ca umbra spaimei, c-un strigăt prelungit.

Prin parcul meu de vise imens şi veştejit,
Nu mai zăreşti bazine ce înfloresc, bizare,
Ca stânjenei de sticlă, sub scânteieri lunare,

Trezite ca-n poveste de mersul tău vrăjit.

Tu ai trecut ca toamna atotveştejitoare.
Şi-n nopţile cu brumă văd chipul tău iubit,
Alunecând – ca luna – de veghe-ngălbenit,
Prin noaptea fără viaţă şi fără de hotare.

Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare.

Despre Al. O. Teodoreanu (Păstorel)

Născut în anul 1894, la Dorohoi, Păstorel Teodoreanu, pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu şi fratele romancierului Ionel Teodoreanu, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut pentru epigramele sale.
De-a lungul anilor, a colaborat cu numeroase reviste, printre acestea numărându-se „Viaţa românească”, „Însemnări literare”, „Adevărul”, „Bilete de papagal”. „Hronicul măscăriciului Vălătuc” este cel mai cunoscut roman al său. În anii '30, i-au apărut două volume de epigrame, „Strofe cu pelin de mari pentru/contra Iorga Neculai” şi „Vin cu apă”, precum şi trei cărţi de proză, „Mici satisfacţii”, „Un porc de câne” şi „Bercu Leibovici”. În colaborare cu Adrian Maniu, a scris basmul „Rodia de aur”, pus în scenă în stagiunea 1929/1930.