Lumea poeziilor Eduard Zalle – Tristeţe nocturnă

Mi se-necase barca pe ape coborând
Şi-o veche amintire mi-a-ncremenit în minte
La ceas târziu, cu ochi miopi visând,
Pe drumul ce mă poartă spre sacre oseminte.

Mi se-nnoptase zarea de nouri plumburii
Departe la apus, deasupra mării calde,
Stârnind în capul meu mici gânduri sângerii
Care-n zadar încearcă pe suflet să-l tresalte.

De unde până unde se-ntinde fericirea?
Şi cine ne măsoară regretele profunde?
De veacuri îmi pierise netrebnică iubirea

Şi ochii mei miopi ascund stele rotunde.

Mi se-necase barca oceanele urcând
Şi-o veche amintire mă bântuie cuminte
La ceas târziu, cu somnul atârnând,
Pe drumul ce mă poartă spre sacre oseminte.