Lumea poeziilor Grigore Vieru - Casa părintească

Ascultaţi-mă, surori, pe mine,

Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi:

E păcat, nu-i drept şi nu e bine

Să vinzi casa care te-a-ncălzit.

 

Bani ne-ar trebui la fiecare,

Toţi avem copii şi vremea-i grea.

Însă cum să vinzi fereastra oare,

Cea la care maica te-aştepta?!

 

Casa părintească nu se vinde,

Nu se vinde tot ce este sfânt.

Din atâtea lucruri dragi şi sfinte

Ochii mamei încă ne privesc.

 

O vom da şi vor schimba lăcată

Şi vor pune şi ferestre noi.

Şi trecând pe lângă ea vreodată,

Va privi ca la străini la noi.

 

Casa părintească nu se vinde,

Nu se vinde tot ce este sfânt.

Din atâtea lucruri dragi şi sfinte

Ochii mamei încă ne privesc.

 

Vom pleca şi noi cândva din viaţă

Şi părinţii sus ne-or întreba

Ce mai face casa lor cea dragă,

Cine are grijă azi de ea.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic.

 

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină în 1953. Grigore Vieru a debutat editorial în 1957, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, „Muzicuţe".

 

Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: „Făt-Frumos şi Curcubeul" şi „Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul „Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

 

Pe 16 ianuarie 2009, a suferit un grav accident de circulaţie. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.