Lumea poeziilor Grigore Vieru – În limba ta

În aceeaşi limbă

Toată lumea plânge,

În aceeaşi limbă

Râde un pământ.

Ci doar în limba ta

Durerea poţi s-o mângâi,

Iar bucuria

S-o preschimbi în cânt.

 

În limba ta

Ţi-e dor de mama,

Şi vinul e mai vin,

Şi prânzul e mai prânz.

Şi doar în limba ta

Poţi râde singur,

Şi doar in limba ta

Te poţi opri din plâns.

 

Iar când nu poţi

Nici plânge şi nici râde,

Când nu poţi mângâia

Şi nici cânta,

Cu-al tău pământ,

Cu cerul tău în faţă,

Tu taci atuncea

Tot în limba ta.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic.

 

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină în 1953. Grigore Vieru a debutat editorial în 1957, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, „Muzicuţe".

 

Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: „Făt-Frumos şi Curcubeul" şi „Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul „Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

 

Pe 16 ianuarie 2009, a suferit un grav accident de circulaţie. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.