Lumea poeziilor Ion Minulescu – De vorbă cu iarna

Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman...

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi...
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc...

Şi-am coborât în gară, pe peron,

Să schimb cu Iarna câteva cuvinte...
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer... Literatură...
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,

Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti...

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!

Reprezentant important al simbolismului românesc, Ion Minulescu se naşte în 1881, la Bucureşti. A scris poezii, proză, piese de teatru şi cronici dramatice.

În 1897, îi apar primele poezii în revista „Povestea vorbei”. După ce termină studiile liceale, pleacă la Paris, pentru a studia dreptul, la care renunţă, optând pentru literatura simbolistă franceză. În decursul vieţii, a publicat numeroase volume, precum „Romanţe pentru mai târziu” (1908), „De vorbă cu mine însumi” (1913), „Nu sunt ce par a fi” (1936).

În 1944, în urma unui stop cardiac, Minulescu se stinge din viaţă, la Bucureşti. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu.